Jakob Lorber— un scrib umil al Domnului

 

Cuvăntul lui Dumnezeu

 

Dialogul tainic al omului cu Dumnezeu, ar trebui să fie o realitate vie şi incontestabilă. În această direcţie există nenumărate mărturii cu privire la stările extatice ale unor mari înţelepţi, sfinţi şi profeţi pe care aceştia le trăiau atunci când pur şi simplu vorbeau în mod lăuntric cu Tatăl Ceresc. În lumina acestor exemple intuim că de fapt, fiecare dintre noi putem comunica într-un mod tainic în intimitatea fiinţei noastre cu Dumnezeu Tatăl. Aici noi nu ne referim doar la un banal monolog interior şi imaginar, ci la o conversaţie tainică, reală şi vie în care noi îi vorbim lui Dumnezeu Tatăl, iar El efectiv ne răspunde. Fără îndoială că aproape fiecare om, în momentele cele mai dificile ale vieţii sale, s-a adresat lui Dumnezeu în speranţa obţinerii unui ajutor divin. Fiecare fiinţă umană a primit de la Dumnezeu Tatăl posibilitatea de a comunica cu El. În ultimă instanţă putem spune că întreaga noastră existenţă, fie că ştim, fie că nu ştim, fie că vrem, fie că nu vrem, este un continuu dialog tăcut şi cel mai adesea inconştient cu Dumnezeu , iar prin acest miracol, cel mai adesea nebănuit al vieţii, aproape toate creaturile îi oferă, clipă de clipă lui Dumnezeu "rugăciunea" Universului.

                                                                                                     

Iubirea frenetică este forţa esenţială care Îl poate îndupleca pe Dumnezeu Tatăl să răspundă aproape instantaneu apelurilor noastre sincere; Nu trebuie să ne mulţumim cu nimic altceva în afară de realizarea spirituală supremă a comuniunii totale cu Dumnezeu Tatăl;

Omul aproape că nu-I poate dărui, lui Dumnezeu, nimic altceva decât dragostea sa.

 

Iisus Cristos a spus prin gura mesagerului său Iacob Lorber:

 

"Aşa vorbeşte acum Domnul Dumnezeu pentru fiecare, şi aceasta este perfect adevărat, exact şi clar; cine vrea cu ardoare să vorbească cu Mine, acela să vină cu multă dragoste către Mine şi când va fi pregătit Eu îi voi sădi răspunsul Meu chiar în inima sa. Dar trebuie să se ştie dinainte că numai cei curaţi şi cu inima plină de smerenie vor auzi vocea Mea. Şi să nu uitaţi niciodată că cine Mă pune mai presus de lumea aceasta şi Mă iubeşte cu o iubire mare şi nesfârşită, precum iubeşte o gingaşă mireasă pe mirele ei, cu acela eu voi merge braţ la braţ şi îi voi spune când Mă va întreba. El Mă va putea privi oricând precum un frate pe celălalt frate şi Mă va privi atunci precum Eu l-am privit din veci, înainte chiar ca el să fi existat."

 

"Cine nu va trăi din Cuvânt, va muri din judecata Cuvântului care i-a fost anunţat, în care nu a crezut şi în care nu a avut încredere. Aşa cum Eu am în Mine puterea Tatălui de a da sau de a lua înapoi viaţa eternă, pe care omul, după propria sa voinţă, are puterea de a o primi şi Cuvântul Meu poate face de asemenea acest lucru, deoarece Cuvântul Meu este expresia atotputernică şi eternă a voinţei Mele!

Cel care primeşte în el Cuvântul Meu, care trăieşte şi acţionează fără a devia de la învăţătura Mea, Mă primeşte cu toată iubirea, toată înţelepciunea şi toată forţa Mea, devenind astfel un adevărat copil al lui Dumnezeu, căruia Tatăl care este în Ceruri nu-i va refuza nimic."

Despre viata lui Jacob Lorber

 

În timp ce inimile se uscau sub arşiţa pustiitoare a iudeilor care-l negau pe Cristos, într-un loc retras şi liniştit, un suflet simplu şi iubitor de DUMNEZEU l-a întâlnit în focarul cel viu al inimii sale pe Iisus. Binecuvântatul era misticul Iacob Lorber din Graz. Ca şi în cazul proteţilor Vechiului Testament, prin el a vorbit Spiritul atotputernic al lui DUMNEZEU, pe care el l-a simţit şi l-a auzit ca pe o tainică voce interioară.

 

Lorber a fost fiul unui podgorean din Steiermark, care era şi capelmaistrul unei societaţi muzicale. Mama sa era o femeie pioasă şi înţeleaptă, care ţinea toarte mult la primul ei născut. Acesta s-a dovedit încă din fragedă tinereţe foarte dotat în multe domenii. El chiar urma să se facă pastor şi a făcut studii de specialitate, dar după terminarea lor s-a dedicat preocupării sale preferate, muzica.

 

În cel de-al patruzecilea an al vieţii sale i s-a oferit postul de capelmaistru la Triest. Lorber tocmai îşi făcea pregătirile de plecare, când dintr-o dată şi pe neaşteptate s-a petrecut un eveniment miraculos care a dat o întorsătură decisivă vieţii şi creaţiei sale de atunci înainte. În zorii zilei de 15 martie 1840, Lorber a primit misiunea sa divină printr-o chemare de-a dreptul profetică. Precum profetului din Patmos, şi lui o voce divină i-a poruncit: "Ia-ţi acum condeiul şi scrie!"

 

Şi astfel el a aşernut primele cuvinte inspirate de DUMNEZEU pe care i le dicta vocea: "Aşa vorbeşte acum Domnul DUMNEZEU pentru fiecare; şi aceasta este perfect adevărat, exact şi clar; cine vrea cu ardoare să vorbească cu Mine, acela să vină cu multă dragoste către Mine şi când va fi pregătit Eu îi voi sădi răspunsul Meu chiar în inima sa. Dar trebuie să se ştie dinainte că numai cei curaţi şi cu inima plină de smerenie, vor auzi vocea Mea. Şi să nu uitaţi niciodată că cine Mă pune mai presus de lumea aceasta şi Mă iubeşte cu o iubire mare şi nesfărşită, precum iubeşte o gingaşă mireasa pe mirele ei, cu acela Eu voi merge braţ la braţ şi îi voi vorbi când Mă va întreba. El Mă va putea privi or icând precum un frate pe celălalt frate şi Mă va privi atunci precum Eu l-am privit din veci, înainte chiar ca el să fi existat."

Din momentul primirii misiunii sale divine, Iacob Lorber şi-a subordonat întreaga sa personalitate îndeplinirii acesteia şi de atunci înainte el a trăit mai mereu retras şi în smerenie, acceptând să fie doar "scribul umil al lui DUMNEZEU".

 

Biograful său, Karl Gottfried Ritter von Leitner, ne relatează: "Începea să scrie fiind astfel inspirat, aproape zilnic, dimineaţa, înainte de micul dejun. Cel mai adesea el statea atunci la o masuţă, iarna, fiind lipit de sobă, cu totul retras în sine, mişcând peniţa neîntrerupt şi uniform, fără a face vreo pauză de găndire şi fără a corecta ceva din cele scrise, ca unul caruia i se dictează în taină ceva de către altcineva. În repetate rânduri el a afirmat că în timp ce auzea vocea care i se adresa, îi aparea de asemenea şi imaginea celor auzite".

 

Lorber însuşi scria în anul 1858 unui prieten: "Referitor la vocea cea tainică interioară şi la modul în care eu o percep, nu pot spune mai mult decât că eu primesc astfel lăuntric cuvântul cel sfânt al Domnului pe care îl percep atunci permanent, în zona inimii, ca pe un gând extrem de clar, luminos şi pur, care este exprimat în cuvinte. Nici unul din tre cei care stau în acele clipe langă mine nu pot totuşi auzi vreo voce. Dar să ştii că pentru mine, aceasta voce binecuvântată sună mai luminos şi mai clar decât orice alt sunet material". (Scrisorile lui Iacob Lorber, Bietigheim 1931). Din redactarea fidelă a celor auzite (de a căror culegere şi publicare s-au îngrjit în special Otto Zluhan şi Anselm Huttenbrenner) a rezultat, cu timpul, o operă deosebit de valoroasă, în 25 de volume. În ordine cronologică, putem aminti aici:

 

Casa Domnului (3 vol.),

Saturn, Soarele natural, Soarele spiritual (2 vol.),

Copilaria lui Iisus,

Corespondenţa lui Iisus cu Abgarus,

Scrisoarea din Laudiceea a apostolului Pavel,

Pamântul şi luna,

Episcopul Martin (Un ghid prin lumea cealaltă),

Robert Blum (Un ghid prin lumea cealaltă, 2 vol.),

Cele 3 zile la Templu (Iisus la 12 ani, la Templu),

Daruri cereşti (2 vol.)

şi, în sfărşit, ca o încununare:

 

Marea Evanghelie a lui Ioan (o descriere amănunţită a celor 3 ani de propovăduire a lui Iisus, care completează şi interpretează informaţia biblică).

 

Insa Jakob Lorber nu a fost singurul scrib a lui Dumnezeu. Printre acestia s-au mai numarat Emanuel  Schwedenborg, Leopold Engel, Gottfried Mayerhofer, Bertha Dudde, Max Seltmann, Franz Schummi.

 

Lucrul cel mai important în cazul lui Lorber, care, de altfel, avea şi harul clarviziunii, este minunată învaţătură ce se desprinde din lucrările sale. Numai înţelepciunea atotcuprinzătoare şi profundă a lui Dumnezeu poate aborda toate problemele vieţii văzute şi nevăzute şi poate lămuri numeroasele mistere ale gândirii omeneşti dintr-un punct de vedere superior, spiritual.

 

Pe scurt, Lorber prezintă într-o formă desăvârşită concepţia spirituală despre lume, explică lumea într-un mod spre care vor tinde în curând atât ştiinţa cât şi intuiţia omenirii după depăşirea materialismului, în toate domeniile cunoaşterii. Specificul limbajului din acest dicteu care este revelat oamenilor, necesită unele explicaţii, deoarece pe alocuri anumite construcţii şi expresii utilizate ar putea deruta pe unii cititori.

 

Existenţa profetică şi plină de mistere de care au parte doar cei binecuvântaţi de DUMNEZEU, este în ultima instanţă inefabilă şi de aceea nu trebuie să ne mirăm, dacă în lucrările lui Lorber limbajul folosit este în deplină concordanţă cu originalitatea spirituală a profetului - aşa cum putem observa şi la evanghelişti. Profeţii Vechiului Testament vorbesc limba specifică epocii lor, aşa cum misticii Evului Mediu o vorbeau la rândul lor pe a lor. La fel vom constata că vorbeşte şi misticul şi profetul Iacob Lorber limbajul timpului său.

 

Nu este prin urmare deloc nevoie să cercetam învelişul exterior al celor revelate pentru a proba autenticitatea cuvântului profetic. La fel nu a greşit nici marele iluminat Sadhu Sundar Singh, acest original Crist al Orientului când, la un moment dat, în mesajul său către lumea apuseană, referindu-se la criticarea Bibliei de către modernişti, scria, printre altele: "Foarte adesea am remarcat că ei cercetea ză extrem de amănuţit doar învelişul exterior, cum ar fi stilul folosit sau probabilitatea internă a datelor, ori specificul scrierilor, dar aproape niciodată ei nu caută miezul, pentru a descoperi realitatea. Căci ar trebui să se ştie că, cu totul altfel se apropie de Biblie cel care într-adevăr caută realitatea! El are atunci numai a dorinţă, şi anume, să fie şi să rămână una cu realitatea (DUMNEZEU); lui niciodată nu-i pasă când sau prin mâna cui a fost scrisă o anume carte ori a fost revelată a anume E vanghelie. El ştie doar că acolo are cuvântul lui DUMNEZEU, pe care profeţii şi apostolii l-au notat cu rigurozitate, aşa cum i-a îndemnat atunci Duhul Sfânt." (a doua epistolă a lui Petru, 1,21). (Sadhu Sundar Singh, Gesammelte Schriften, Stuttgart, 1972).

 

La fel noi putem spune acum şi despre mesajul lui Iacob Lorber. Căci niciodată nu se poate afirma cu tărie că revelaţia divină s-a încheiat odată cu apariţia Sfintei Scripturi. Dacă am gândi vreodată asta, ar însemna să limităm în mod copilăresc acţiunea lui DUMNEZEU. El se adresează în toate timpurile atât celor care îl iubesc cât şi prietenilor săi, prin viziuni şi revelaţii şi le comunică misterele sale. Iar misterele lui DUMNEZEU sunt în veci fără de sfârşit.

 

Să ne amintim în această direcţie că apostolul Ioan este cel care a scris: "Căci trebuie să ştiţi că mai sunt multe alte lucruri pe care Iisus le-a făcut şi dacă ar fi să se scrie toate câte a făcut cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta aproape că n-ar putea cuprinde carţile care s-ar putea atunci scrie." (21 ,25).

 

Marea Evanghelie a lui Ioan este, fără îndoială, cea mai remarcabilă lucrare divin inspirată a lui Iacob Lorber. Ea cuprinde peste 10 volume, în ediţia originală în limba germană, în care ni se revelează, în detaliu, diferite momente din viaţa lui Iisus, în cei trei ani ai misiunii sale spirituale pe pamânt, timp în care a desfăşurat o intensă, extraordinar de bogată şi uluitoare activitate spirituală.

 

Marea Evanghelie a lui Ioan oferă a nouă imagine asupra lumii, integrată într-o perfectă armonie cosmică. Sunt prezentate informaţii clare şi inedite despre Creaţie, despre îngeri, cosmogonie, lumea astrală, religiile asiatice, materie, suflet şi spirit şi, nu în ultimul rând, despre reîncarnare.

 

Această nouă revelaţie nu este deloc în contradicţie cu revelaţia tradiţională a celor patru Evanghelii ci, dimpotrivă, ambele au la bază acelaşi fundament divin. Această operă monumentală este străbătută pe tot parcursul ei de cea mai înaltă înţe1epciune divină care luminează întreaga Creaţie. Ea arată oamenilor o cale simplă spre desăvârşire spirituală, cale uşor accesibilă oricui urmează cu seriozitate şi plin de entuziasm şi perseverenţă învăţăturile lui Iisus. Sunt reliefate, totodată, multe similitudini cu filosofia şi înţelepciunea orientală care sunt de o evidenţă frapantă. Găsim nenumărate concepte şi idei comune celor două traditii spirituale ceea ce demonstrează încă o dată că înţelepţii au a lume comună.

 

Mulţi teologi faimoşi (cum ar fi, de exemplu, preotul evanghelist Hermann Luger sau teologul reformat, profesorul Kurt Hutten) care au studiat cu atenţie această nouă revelaţie au ajuns în final la concluzia că aceasta reprezinta o revelaţie autentică. Profesorul K. Hutten scrie:

 

"Această concepţie asupra lumii are forţă şi profunzime; ea redă întreaga sa valoare istoriei pământului şi istoriei mântuirii. Ea înscrie credinţa în Dumnezeu într-o dimensiune cosmică în care lumea noastră şi cea de dincolo sunt intim legate de microcosmos şi macrocosmos şi în care întreaga Creaţie slăveşte puterea iubirii divine; ea arată totodată omului drumul care îl conduce la desăvârşire." Marea Evanghelie a lui Ioan aduce o lumină, într-un mod mult mai complet, învăţătura autentică a lui Iisus Cristos, Tatăl revelat şi totodată Mântuitorul lumii care este punctul central al întregii manifestări. Această învăţătură vibrează de cea mai înaltă şi profundă spiritualitate şi este o mărturie cutremurătoare a înţelepciunii şi iubirii fără margini a lui Dumnezeu Tatăl pentru întreaga creaţie.

 

Marea Evanghelie a lui Ioan a fost scrisă de Iacob Lorber între anul 1851 şi 1864. O prima copie după manuscrisele originale ale acestei capodopere a fost realizată în anul 1871, copie care a stat la baza a două ediţii ulterioare care au cunoscut lumina tiparului în anul 1891 şi respectiv 1909. Însă abia în anul 1922, prin grija lui Otto Zluhan, apare cea de-a patra ediţie a Marii Evanghelii a lui Ioan, de data aceasta având ca sursă manuscrisele originale. Din motive greu de înţeles, aceste manuscrise au fost transportate în Transilvania, la Mediaş, de unde, apoi, au fost readuse la lumină în anii de după cel de-al doilea război mondial au fost tipărite ediţiile cu numerele 5 şi 6 care aveau la bază ediţia a patra din anii douăzeci. Ulterior, au mai fost publicate încă trei ediţii: 7, 8 şi 9, toate acestea fiind ediţii în limba germană. Marea Evanghelie a lui Ioan a fost de asemenea tradusă şi în limbile franceză şi engleză, iar ediţia de f aţă este prima traducere în limba română. Astfel, aceasta lucrare cât şi celelalte scrieri ale ui Iacob Lorber, inspirate de divinitate, au fost tipărite şi vândute în milioane de exemplare şi au reuşit să reaprindă scânteia aspiraţiei către desăvârşire în sufletele multor oameni.

 

Fie ca cititorul intuitiv şi plin de dragoste de DUMNEZEU al acestor carţi să recunoască imediat al cui Spirit ne vorbeşte în taină prin cuvântul modestului "scrib al lui DUMNEZEU" care a fost Iacob Lorber.

 

Câteva din principalele lucrări SCRISE DE IACOB LORBER PRIN DICTEU DIVIN

 

MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN, 10 volume a câte 500 pagini.

Încununarea descrierii vieţii lui Iisus şi totodată principala operă a Noii Revelaţii. Conţine pentru prima oară pe acest pământ o descriere amănunţită, aproape zi de zi, a tot ce a făcut Iisus în cei trei ani ai misiunii sale pe pământ, cât a peregrinat prin ţară dintr-un loc în altul. În aceasta operă se dezvăluie pentru întâia dată pe acest pământ secretul personalităţii lui Iisus Cristos şi adevărata învăţătură Dumnezeiască a Mântuitorului.

 

CASA DOMNULUI, 3 volume a câte 500 de pagini.

Geneza lumii spirituale, naşterea lumii materiale, crearea omului şi preistoria omenirii până la potop.

 

COPILARIA LUI IISUS, 430 pagini.

Evanghelia, nou revelată şi completă, a lui Iacob despre naşterea şi copilăria lui Iisus.

 

EPISCOPUL MARTIN, 496 pagini.

O călătorie pe lumea cealaltă.

 

ROBERTZ BLUM. DIN IAD PÂNĂ LA CER, 2 volume a câte 520 pagini.

O descriere a vieţii tainice de pe lumea cealaltă a lui Robert Blum, care a fost împuşcat în anul 1848.

 

SOARELE SPIRITUAL, 2 volume a câte 540 pagini,

O operă despre corespodenţele care au existat cu lumea cealaltă. Aici se explică legăturile care există între lumile vizibile ale universului material şi lumile invizibile ale universului spiritual.

 

SOARELE NATURAL, 320 pagini.

Opera aceasta face pentru prima dată o descriere exactă a configuraţiei şi a esenţei soarelui nostru, şi reuşeşte o descriere pertinentă a esenţei luminii şi a forţei sale tainice.

 

SATURN -  Despre planeta Saturn

 

PAMÂNTUL SI LUNA (despre constructia si functionarea pamintului si a lunii)

MUSCA ( despre catava din infinite funti ale unei musti de casa)

 

PRODUSELE NATURII— Secrete ale naturii

 

DARURI DE LA CER , 3 Volume

 

12 ORE

 

POEZII si PSALMI

 

 

 

Download:

 

Rezumat de Marea Evanghelie a lui Ioan

 

Lucrari in limba romana de la Jakob Lorber

 

“Carti online in limba romana

“Puterea de vindecare a luminii soarelui” de Jakob Lorber

 

Despre viata si sanatate”  - Colaje din Jakob Lorber si Gottfried Mayerhofer

 

Limba engleza

“Carti online in limba engleza” de Jakob Lorber

 

Germana

www.jesuoffenbarungen.ch

 

 

Dumnezeu a vorbit tot timpul şi inca poate vorbi oamenilor in mod direct.

www.leacuri.net