Lăsatul de sânge din venă cu scop terapeutic.

www.leacuri.net

 

Introducere. 2

Intrebări frecvente. 2

La ce afecţiuni şi probleme ajută lăsatul de sânge din venă cu scop terapeutic după metoda Hildegard ?  2

Contraindicaţii 3

Când se ia sânge din venă cu scop terapeutic ?. 4

În ce condiţii se ia sânge ?. 4

Cum se ia sânge ?. 5

Se foloseşte seringa ?. 5

De unde se pot procura canule adecvate pentru acest scop ?. 5

De câte ori pe an se poate lua sânge cu scop terapeutic după metoda descrisă de Hildegard ?  6

Ce cantitate de sânge se poate lua la o şedintă?. 6

Dacă pacientului i se face rău când i se ia sânge ?. 7

La ce vârstă se poate lua sânge ?. 7

Din ce vene se ia sânge ?. 8

Cine poate lua sânge ?. 9

Ce trebuie să facă şi să ştie pacientul căruia i s-a luat sânge cu scop terapeutic după metodele descrise de Hildegard von Bingen ?  10

Timp de trei zile. 10

Timp de 7 zile. 10

Ce se poate mânca în acest timp ?. 10

Textele originale scrise de Hildegard von Bingen din sursă divină extrase din cartea “Causae et curae”  11

Lăsatul de sânge din venă. 11

Modurile diferite de a lasa sânge din venă. 11

Când să se ia sânge. 11

Lăsatul de sânge la femeie. 13

Venele. 13

Venele din care se ia sânge şi bolile. 13

Diferenţe în sânge. 14

Comportamentul şi alimentaţia corectă după lăsatul de sânge. 14

Cui i se poate lua sânge. 14

De ce dorm oamenii după lăsatul de sânge din venă. 15

Lăsatul de sânge la animale. 15

Aplicarea de ventuze. 15

 

 


 

Introducere

O terapie simpla şi eficientă abuzată în trecut şi între timp uitată cu desăvârşire trăieşte o renaştere datorită descoperirii carţilor cu conţinut divin scrise de călugăriţa Hildegard von Bingen acum 1000 de ani. Copii ale acestor cărti au fost descoperite într-o bibliotecă din Copenhaga acum 150 de ani, originalele fiind înca ascunse în Vatican. Printre multe remedii şi terapii naturiste descrise de Hildegard von Bingen care au fost puse în aplicare de peste 40 de ani de către doi doctori Germani, Dr. Gottfried Hertzka şi Dr. Wighard Strehlow se numără şi terapia simplă şi anume lăsatul de sânge din venă. Prin acest procedeu se poate curăţa sângele de toxinele adunate de-a lungul anilor. Astfel se pot ameliora sau vindeca într-un mod simplu şi necostisitor multe boli nevindecabile de către medicină, boli ale căror cauze medicina nici măcar nu le cunoaşte.

Această terapie, care trebuie făcută cu respectarea deplină a îndrumărilor scrise de Hildegard  şi primite de la Dumnezeu poate fi aplicată cu succes şi uşurinţă de orice cadru medical care ştie să ia sânge din venă. Dr. Strehlow  aplicăaceastă terapie la câteva zeci de pacienţi în fiecare lună de mai mulţi zeci de ani. Succesul şi efectul pozitiv imediat acestei curăţiri a sângelui este incredibil pentru cei mai mulţi pacienţi.

 

Intrebări frecvente

La ce afecţiuni şi probleme ajută lăsatul de sânge din venă cu scop terapeutic după metoda Hildegard ?

Din cauza supărării, tristeţei şi mâniei se produce de către fiere bila neagră sau flegmă care rămâne şi se adună în sânge şi cauzează diferite boli şi tot felul de simptome şi dureri. De asemenea din cauza alimentaţiei nesănătoase cu produse toxice (carne de porc, cafea, etc.) , a alimentaţiei excesive, a consumului de crudităţi şi medicamente, precum şi a toxinelor din alimente şi mediul înconjurător în corp şi în sânge se adună tot felul de toxine şi secreţii dăunătoare care nu mai pot fi eliminate de corp de la sine. Hildegard descrie mai multe procedee prin care aceste toxine pot fi eliminate din sânge printre care cel mai efectiv şi mai simplu este “lăsatul de sânge din venă” aşa cum se numea în trecut. În ziua de azi se poate numi mai adecvat “luatul de sânge din venă”, deoarece se face cu un ac de seringă. Aplicarea de ventuze, de exemplu, ar fi o altă metodă de curăţire a sângelui, dar nu aşa de eficace că lăsatul de sânge din venă. Aplicarea de lipitori, deşi nu este descrisă de Hildegard, cunoaşte o renaştere spectaculoasă şi un un mare succes mare în occident, unde se vând pe an milioane de lipitori în scopuri terapeutice, tendinţa crescând din an în an.


Lăsatul de sânge poate contribui după cum scrie doctorul Strehlow din Germania, care aplică consecvent şi cu mare succes medicina Hildegard de peste 25 de ani ca şi lăsatul de sânge din venă la urmatoarele afecţiuni :

-        dezintoxicarea corpului şi restabilizarea metabolismului la asimilarea şi procesarea grăsimilor, a zaharului ( diabet), acid uric ( gută, reumatism, atrită)

-        elimină infecţia şi inflamaţia în caz de reumatism şi infecţii la piele, vezica, rinichi, uter, fiere, ovare şi căi respiratorii

-       deranjări hormonale, dereglari de menstruaţie, climateriu, boala basedow

-       elimină inflamaţi venelor de la picioare, crampe musculare şi la nevi şi astma bronsitică

-       eliminerea congestiilor de sânge sau de exces de sânge din plămâni, ficat, hipertensiune arterială, pericol de infarct şi comoţie cerebrală, hemoroizi

-       oprirea sângerărilor în cazul exceselor de sânge din organe prin eliminarea excesului de sânge

-       la boli de nervi: neuroza, depresii, migrene, epilepsi, schizofrenie, teamă, nelinişte, supraexcitaţie nervoasă

-       la insomnie, boli ale tractului intestinal, boli de piele, acnee, neurodrmită, exzeme, herpes, psoriazis

-       la pre-cancer şi după operaţii de cancer

-       boli de urechi, ameţeli, inflamaţiile urechilor, surzenie, gălăgie în urechi

-       la boli de inimă, insuficienţă cardiacă, pericol de infarct, hipertensiune, diabet

-       mijloc preventiv pentru menţinerea sănătăţii prin eliminarea toxinelor din sânge

Contraindicaţii

Dr. Strehlow: “Lăsatul de sânge nu se face atunci când corpul este slăbit rău sau la anemie puternică, boli infecţioase acute, atacuri de anghină pectorala “ precum şi la vârstele neadecvate.


Când se ia sânge din venă cu scop terapeutic ?

Hildegard : “să i se ia sânge la luna scăzătoare, adica în prima zi când luna începe să scadă sau în a doua sau a treia sau a patra sau a cincea zi. Însă nu mai târziu căci luarea de sânge mai devreme sau mai târziu nu are multe avantaje.”

Lăsatul de sânge cu scop terapeutic se face deci în prima după după lună plină, atunci când ea începe să scadă că şi în următoarele 4 zile. În altă perioadă de timp lăsatul de sânge este dăunător şi nu folositor, căci ar ieşi mai mult sânge sănătos decât toxine. De exemplu în noiembrie 2007 luna devine plina în ziua de 24. De poate lua sânge deci pe 25, 26, 27, 28 şi pe 29 noiembrie.

In decembrie 2007 luna devine plină în ziua de 24.
 
În anul 2008 luna devine plină pe data de :

Ianuarie 22        Februarie 21         Martie 21          
April 20           Mai 20              Iunie 18            
Iulie 18            August 16          Septembrie 15    
Octombrie 14    November 13        Decembrie 12    

În anul 2009 luna devine plină în zilele:
Ianuarie 11            Februarie 9         Martie 11          
April 9                Mai 9               Iunie 7   
Iulie 7                August 6           Septembrie 4
Octombrie 4          November 2       Decembrie 2

           
În ce condiţii se ia sânge ?

Lăsatul de sânge trebuie făcut dimineaţa pe stomacul gol, fără să fi băut sau mâncat nimic în prealabil, căci altfel sângele se amestecă cu substanţele toxice şi cu sucurile din mâncare sau băutură iar atunci substanţele toxice din sânge nu mai ies din venă aşa cum ar trebui, ieşind mai mult sânge sănătos decât toxine. Şi medicamentele trebuie evitate înainte de luarea sângelui. Cât priveste stomacul gol înainte de lăsatul de sânge Hildegard scrie: „o excepţie o constituie oamenii care sunt foarte bolnavi şi slăbiţi, aceştia să mănânce un pic înainte de luarea sângelui pentru că să nu leşine.“


Cum se ia sânge ?

Pe vremuri lăsatul de sânge din venă se făcea prin crestarea venei, acest lucru nu mai este necesar, căci există ace sterile (canule) de diametru mare prin care sângele poate curge bine şi atunci când este gros. Lăsatul de sânge cu scop terapeutic se face în ziua de azi deci cu canule groase, între 1,2 mm şi 1,8 diametru, depinde de mărimea venei a pacientului. La venele foarte mici Dr. Strehlow foloseste de exemplu canule de 1,2 mm, la venele foarte mari canule de 1,8 mm. În cea mai mare parte însă el foloseşte canule de 1,5 mm (sau de 1,6 mm) care sunt adecvate pentru cei mai mulţi oameni. Trebuie folosite neaparat canule sterile la care se leagă un furtun transparent de plastic cu ajutorul căruia se poate aduna sângele într-un vas şi examina culoarea şi cantitatea lui.

Se foloseşte seringa ?

Nu se trage sângele cu siringa, aşa cum se face poate de doctori, ci sângele trebuie să iasă de la sine. Deci de o seringa nu este nevoie deloc, ci numai de un ac adecvat (canulă de extras sângele cu diametru mai mare), un furtunaş transparent şi un muştiuc de plastic care să facă legatura etanşă între furtun şi ac. Se poate folosi pentru acest scop acel furtun şi muştiuc folosite la infuziile în venă care se potrivesc perfect pe canule.

Furtunaşul nu trebuie deci să fie steril, căci sângele nu curge decât într-o direcţie, dar el să fie curat şi spălat bine după luarea sângelui.

De unde se pot procura canule adecvate pentru acest scop ?

La farmacie este greu de procurat ace de această grosime dacă farmaciştii nu stiu de unde le pot procura, fiind produse puţin căutate. Dar la firme de distribuţie pentru produse medicale pentru medicina umană şi mai ales pentru cea veterinară se pot procura cu uşurinţă astfel de canule de 1,2 mm, 1,8mm şi 1,5 sau 1,6 mm.
Preţul în Germania la astfel de canule este de cca. 5-7 Euro pentru 100 de bucăţi de 1,2 mm şi circa 15-17 Euro pt. 100 de bucăţi de canule de 1,6 mm.

Astfel de ace se pot procura în Germania de exemplu de la firma www.heiland-med.de printr-un doctor sau orice farmacie.

Numarul de comanda şi descripţia este:

370-229  Bovivet Einmalkanülen 1,6 x 39 mm
370-228  Bovivet Einmalkanülen 1,6 x 25 mm
370-330  Sterican Kanülen      1,2 x 40 mm


De câte ori pe an se poate lua sânge cu scop terapeutic după metoda descrisă de Hildegard ?

Lăsatul de sânge se face în general numai o singură data pe an. Dr Strehlow scrie că la anumite boli ca migrenă, tensiune înaltă, astmă, cancer, lăsatul de sânge se poate face şi de 2 ori pe an. Pauza dintre cele două şedinţe ar trebui să fie de cel puţin 4-6 luni, pentru a da sângelui timp deajuns să se refacă. Excesul este dăunător, aşa cum scrie Hildegard.

Ce cantitate de sânge se poate lua la o şedintă?

După cum scrie Hildegard, la oamenii sănătoşi şi puternici se ia numai atâta sânge câtă apă poate să beau un om cu sete dintr-odată. Asta ar însemna după doctorul Strehlow cam 100 ml. La oamenii bolnavi se ia atâta sânge cât cuprinde un ou. Asta înseamna cam 60-75 ml. În ziua de azi însă datorita cantităţii mari de bila neagră din sânge cât şi mai ales a substanţelor nocive adunate în sânge din alimente şi mediul înconjurator, trebuie luat mai mult sânge decât acum 1000 de ani.

Dr. Strehlow ia cel mult 200 ml de sânge, deci cam de trei ori mai mult sânge decât recomandă Hildegard pentru acele timpuri. În regulă luarea de sânge este oprită de îndată ce sângele îşi schimbă culoarea, lucru care se întâmplă în general între 100-180 ml de sânge. Faptul că trebuie luat mai mult sânge în zilele noastre, decât a fost descris de Hildegard, este logic dar este şi confirmat de experienţa şi succesul doctorului Strehlow precum şi de faptul că schimbarea de culoare a sângelui apare mult mai târziu decât apărea în trecut în descrierea fäcută de Hildegard.

Însă de îndata de sângele îşi schimbă culoarea şi el ia o culoare rosie şi sănătoasă, luarea sângelui trebuie oprită, indiferent de cantitatea luată până atunci, căci asta înseamnă că acum iese sânge bun, sânge care este preţios. ( ca urmare donatul de sânge, aşa cum este practicat de medicină nu este sănătos pt. om ci mai degrabă dăunător!).

Deci dacă sângele nu îşi şi-a schimbat culoarea după ce s-a luat deja maximal 160-200 ml de sânge la un adult, înseamna că în sânge se afla multă secreţie dăunătoare decâ se poate lua maximal la o şedinţă. Dar după eliminarea aceastei cantităţi de sânge, lăsatul de sânge trebuie oprit, căci altfel lăsatul devine dăunator, fiind prea mult sânge.

Cantitatea de sânge depinde şi de boala pacientului şi de vena din care se ia sângele (vezi mai jos). De aceste lucruri trebuie ţinut neaparat cont, pentru a nu se aduce daune pacientului luîndui prea mult sânge. În cele mai multe  cazuri mai bine se ia mai puţin sânge decât prea mult şi eventual mai bine două şedinţe pe an la 5-6 luni distanţă în loc de una unde la care se ia prea mult sânge dintr-o dată.

Concluzia:

1.       În timp ce se ia sângele, se examinează cu atenţie culoarea lui în timp ce acesta curge prin furtunul transparent într-un vas de pe care se poate citi volumul de sânge luat ( un pahar cu măsurătoare). De îndată ce s-a schimbăt culoarea lui şi a devenit una roşie sănătoasă, sau una care diferă de cea care dinainte, sângele trebuie oprit. Acul se scoate, se sterilizează locul şi se aplică un pansament steril care se preseaza un timp cu degetul pentr că vena să se închidă. se procedează deci ca şi atunci când se ia sânge pentr analize sau la donatul de sânge.

2.       Dacă nu se schimbă culoarea şi pacientul suferă de boli cronice, înseamna că el are mult sânge stricat şi trebuie luat cel mult 160-200 ml, cantitatea depinzind de mărimea pacientului, starea de sănătate şi vârsta lui.

Dacă pacientului i se face rău când i se ia sânge ?

În cazul pacienţilor cărora li se face rău atunci când văd sau când li se ia sânge, sângele nu va mai curge de la sine, căci atunci când omului îi se face rău sângele este tras câtre inimă din cauza fricii, fapt ce explică şi albirea feţei. Procedeul trebuie întrerupt în acest caz şi nu se mai poate continua.

La ce vârstă se poate lua sânge ?

Lăsatul de sânge în mod preventiv, de maximal odată pe an contribuie la păstrarea sănătăţii şi este recomandabil şi la oamenii sănătoşi şi la cei bolnavi dar numai la cei care se încadreaza între o anumită vârstă, căci sângele la tineri şi copiii şi la oamenii foarte în vârstă nu se poate lăsa deloc sau decât în condiţii speciale.

La barbaţi se poate lua sânge între 30 şi 80 de ani. După 50 de ani la bărbaţi se ia numai jumatate din sângele decât la cei mai tineri de 50 de ani. La baieţii bolnavi se poate lua sânge cel mai devreme la 12 ani, însă numai în cazuri de boală deosebite. Până la vârsta de 15 ani la băieţi se poate lua sânge numai odată pe an şi anume numai atâta cât cuprinde două jumatati de nucă (20 ml).
În general însă nu se ia sânge la adolescenţii în creştere, cu excepţia anumitor boli. După 20 de ani de asemenea să nu se ia sânge decâ în caz de boală.

La femei se poate lua sânge între 12 şi 100 de ani, deoarece sângele femeilor conţine mai multe substanţe nocive decât la bărbat.


Din ce vene se ia sânge ?

Se ia sânge din brat, de la adâncitura dintre braţ şi antebrat, şi anume dintr-una din cele trei vene care trec pe acolo.

Aceste vene sunt numite de Hildegard vena capului (vena cephalica), vena ficatului (vena hepatica) şi vena mijlocie (vena mediana).

În desenul de mai jos se poate vedea care sunt aceste vene la braţul drept. Doctorul Strehlow ia sânge în general din venele braţului drept, Hildegard precizează că se poate lua sânge din orice braţ.

desen vene.jpg
Afecţiunile bolnavului sunt hotărâtoare pentru decizia din care venă se ia sângele precum şi cantiateta de sânge. Cadrul medical care ia sânge trebuie să întrebe pacientul despre afecţiunile şi simptomele lui şi să hotărască pe baza lor din care venă este cel mai potrivit de a lua sânge.

 

Prin vena capului, trece mai mult sânge decât în celelalte două vene, aşa cum scrie Hildegard. Dar atenţie la cantitatea luată din această venă, care trebuie să fie redusă faţă de celelalte vene, căci Hildegard scrie:

 “Cine are flegma în cap sau în piept sau cui îi vîjîie capul aşa încât şi auzul este deranjat, aceluia să i se ia sânge din vena capului, însă să nu se ia prea mult sânge. Căci altfel se strică şi ochii, căci anumite vase de sânge fine care duc la ochi sunt legate de aceasta şi atunci când se ia prea mult sânge lor le lipsesc sângele şi atunci omului îi se strică ochii dacă se ia prea mult sânge din vena capului.”

Vena mijlocie

 “Cine are o inimă tristă sau o fire amărâtă şi are dureri la plămâni sau în coaste aceluia să i se ia sânge din vena mijlocie”

Vena ficatului

“Suferă cineva de ficat sau de splin sau are greutăţi cu respiraţia în gât sau la mărul lui Adam ( boala Basedow, astma) sau i s-a slăbit vederea la ochi, atunci aceluia să i se ia sânge de la vena ficatului.

Fiecare vena are legaturi cu anumite organe şi deci anumite indicaţii. La infecţii în piept sau în cap, expectoraţie, ameţeli, greutăţi cu auzul se ia sânge din vena capului. La depresiuni, dureri la inimă, plămâni şi în coaste se ia sânge din vena mijlocie. La astma, boli ale glandei tiroide, boli de ficat şi splina, greutăţi cu respiraţia şi cu vederea se ia sânge din vena ficatului.

Cine poate lua sânge ?

Este evident că luatul de sânge cu scop terapeutic poate face numai decât de cadre medicale cu experienţă la luatul de sânge din vena pentru analize sau donaţii.

 

 


Ce trebuie să facă şi să ştie pacientul căruia i s-a luat sânge cu scop terapeutic după metodele descrise de Hildegard von Bingen ?

Cui i se ia sânge trebuie să respecte strict următoarele reguli:

-        trebuie să evite soarele şi lumina focului timp de trei zile pentru că altfel poate primi daune la inimă sau la ochi. Deci nu are să stea cu ochii în soare sau la soare. În caz că nu se poate evita în întregime soarele să se poarte ochelari de soare. De asemenea să se evite pe timp de trei zile televizorul şi monitoarele de la calculatoare.

-       Dieta alimentară strictă pentru a nu strica sângele în această fază, fază în care sângele se află într-o stare sensibilă.

Timp de trei zile

Trebuie evitate complet timp de cel puţin 3 zile carnea de orice fel (cu excepţia la pui fiert sau la peşte fiert), salamuri, crenvusti, prăjeli şi grătare de orice fel, orice crudităţi că salate, castraveţi, fructe şi legume crude, sucuri de legume şi fructe, vin şi alcool, cafea, caşcaval şi brânză, condimente iuţi, muştar, acrituri şi murături, varza, cartofii, ciupercile, vinetele, căpşunile, şi prazul. Aceste mâncăruri şi băuturi care în general nu sunt sănătoase nici pentru omul sănătos dăunează în special sângelui din perioada de 2 zile de după lăsatul de sânge. De asemenea trebuie evitate în acest timp şi medicamentele chimice şi fumatul că şi mâncarea grasă sau grăsimi prea multe, margarina.

Timp de 7 zile

Cafeaua, carnea de porc, caşcavalul, varza, castraveţii, cartofii, vinetele, acriturile şi ciupercile trebuie evitate cel puţin o săptămână după lăsatul sângelui.

Ce se poate mânca în acest timp ?

Se poate mânca pâine, cereale şi orez, compot de fructe sau fructe gătite, legume sănătoase dar numai fierte : morcovi, păstârnac, dovleac, dovlecel, ţelină, fasole verde. De asemenea permise sunt supe sau ciorbe de pasăre, peşte fiert.

 


Textele originale scrise de Hildegard von Bingen din sursă divină extrase din cartea “Causae et curae”

 

Lăsatul de sânge din venă.

„Când venele sunt pline de sânge ele trebuie să fie curăţate printr-o tăietura de secreţia dăunatoare şi sucul digestiv. Când se face o tăietura în vena unui om atunci sângele lui se sperie brusc şi ceea ce iese mai întâi afară din ea este sânge amestecat cu substanţele putrezite şi sucuri digestive. Ceea ce iese mai întâi (din vena) are altă culoare (decât sângele normal) fiindcă este un amestec de putreziciune cu sânge. După ce putreziciunea a ieşit afară apare sângele curat şi atunci lăsatul de sânge trebuie oprit. Când cineva face lăsat de sânge la un om sănătos şi puternic atunci să nu i se ia decât atâta sânge câtă apă poate să bea un om puternic şi setos dintr-o singura înghiţitură (cam 100-150 ml). Când un om este slăbit atunci să i se ia numai atâta sânge cât cuprinde un ou de mărime normală (60-70 ml). Căci atunci când se ia prea mult sânge corpul este slăbit la fel cum şi o ploaie prea puternică care cade pe pământ îi dăuneaza acestuia. Lăsatul de sânge facut cu cap şi bine calculat înlătură sucurile dăunătoare din sânge şi vindecă corpul. Tot aşa şi o ploaie moderată care curge domoală pe pământ îl udă pe acesta şi îi da puterea ca să facă fructe.”

 

Modurile diferite de a lasa sânge din venă

“Aşa cum s-a pomenit mai inainte, ceea ce iese mai întâi din taietura venei este sânge amestecat cu sucuri optravitoare şi dăunătoare sanatatii. Când sângele care iese îşi schimbă culoarea şi ia o culoare rosie bună atunci sângele şi sucurile din el se afla într-un raport echilibrat. Dacă se ia şi mai mult sânge atunci pe langa sucurile dăunătoare ies şi sucurile bune cu sângele. Atunci trebuie că lăsatul de sânge să fie oprit, căci altfel sucurile secretoase din restul de sânge rămân în raport prea mare şi ele pot excita fierea neagră şi alte boli în om. Căci sărăcia sângelui nu le mai pot opune rezistenţă. Aşa cum şi foamea slăbeşte forţele corpului, tot aşa şi lăsatul excesiv de sânge slăbeşte corpul. Dimpotrivă, lăsatul de sânge cu măsură aduce corpului sanatatea, tot asa cum şi mâncatul şi băutul moderat întăreşte corpul.”

Când să se ia sânge.

Aceluia care este puternic, sănătos şi gras la corp să i se ia sânge în luna a treia, căci sângele din om a ajus din nou la cantitatea veche după ce luna a crescut şi a scazut de doua ori. Şi atunci venele lui sunt pline din nou de sânge. Dacă i se ia sânge mai inainte, atunci el va fi slabit, căci sângele lui nu are încă putere deplină. Dacă amâna prea mult însă lăsatul de sânge, atunci abundenţa de sânge va fi stricată, adica ea se va transforma într-o spumă dăunătoare.

Acestui om să i se ia sânge la luna scăzătoare, adica în prima zi când luna începe să scadă sau în a doua sau a treia sau a patra sau a cincea zi. Însă nu mai târziu căci luarea de sânge mai devreme sau mai târziu nu are multe avantaje. Atunci când lună creste însă să nu i se ia sânge căci lăsatul de sânge în acest caz este daunator, căci sucurile dăunătoare nu se separa cu uşurinţa de sânge. La lună crescatoare sucurile putrezite şi sângele curg împreuna şi nu se separă cu uşurinţa.

Tot asa şi un rîu îşi pastreaza locul în care curge atunci când el curge domol. La lună scăzatoare sângele se excită şi lasă să iasa şi secreţiile putrezite, asa cum este şi în cazul unei indundaţii mari, atunci când apar gunoaie rău mirositoare şi spumă în apă. Lăsatul de sânge este mai potrivit pentru oameni bătrâni decât pentru cei tineri, căci sângele din corpul oamenilor mai în vârsta este mai mult amestecat cu putreziciune decât cel al oamenilor tineri. Dacă este nevoie însă se poate lua sânge la barbati de la varsta de 12 ani, căci la varsta asta sângele este deja puternic.

Insă sa nu se ia mai mult sânge decat cuprinde cele două jumatati ale cojii unei nuci (20 ml). Până la vârsta de 15 ani se poate lua sânge numai odata pe an. Fiindca însa sângele unui om la 15 ani a ajuns deja la putere şi venele lui sunt pline de sânge, să i se ia, dacă este sănătos, numai atâta sânge câtă apă poate să bea un om cu sete dintr-o înghiţitură, asa cum a fost pomenit mai inainte. Asta se poate face până la varsta de 50 de ani. După vârsta de 50 de ani, atunci când sângele şi flegma din barbaţi începe să scadă şi corpul începe să se usuce poate să se ia sânge numai odată pe an şi anume numai jumatate din cantitea de sânge care i s-a luat mai inainte (adică până la 50 de ani). Asta se poate continua până la vârsta de 80 de ani.

După aceea lăsatul de sânge nu mai este avantajos, ci mai degrabă daunator, căci puterea sângelui a scazut deja. O exceptie însa există atunci când în om apare o inundatie puternică şi o ieşire a sucurilor. Din cauza acestei stari de urgenţă acestui om i se poate lua un pic de sânge. Fiindcă după 80 de ani venele barbatului deja devin slabe şi luatul sângelui nu mai este bun atunci el poate prin folosirea de “Eberwurz negru” (o plantă medicinală) sau de alte plante vindecatoare să-şi creeze la corp băşicuţe, pentru că în modul acesta lichidele care se afla între piele şi carne să poata să iasă cu ajutorul başicuţelor. Femeia are în corpul ei mai multe sucuri dăunătoare şi mai multă putreziciune decât barbatul.”

Lăsatul de sânge la femeie.

“De aceea la femeie să i se ia sânge în acelaşi mod şi după aceleasi reguli că şi la barbat, numai cu exceptia că femeii i se poate lua sânge până la vârsta de 100 de ani, căci din cauza prezenţei de mai multe sucuri dăunătoare şi putreziciune otravitoare necesitatea lăsatului de sânge este mai mare decât la barbat. Acest lucru este exprimat şi prin ciclul menstrual. Dacă femeia nu ar fi curăţată prin intermediul menstruaţiei ea s-ar umfla la tot corpul şi nu ar putea să supravieţuiască. După vârsta de 100 de ani la femeie să nu i se mai ia sânge căci ea a fost deja curăţată de sânge şi secreţii. Dacă cumva ea va observa ceva secreţii în ea atunci să-şi facă băşici (cu ajutorul acelei plante) şi anume la acele parţi ale corpului în care în mod normal se pune la om fierul încins. (un fierul încins cu care se încalzete prin radiaţie anumite puncte este un altă terapie).”

Venele.

„Trebuie stiut ca in vena capului curge mai mult lichid decât în vena mijlocie sau în vena ficatului, căci la vena capului sunt legate mai multe vase de sânge decât la vena mijlocie sau la cea a ficatului. De aceea este mai avantajos să se ia sânge din aceasta venă. Cine are flegma în cap sau în piept sau cui îi vîjîie capul aşa încat şi auzul este deranjat, aceluia să i se ia sânge din vena capului, insa să nu se ia prea mult sânge. Căci altfel se strică şi ochii, căci anumite vase de sânge fine care duc la ochi sunt legate de aceasta şi atunci când se ia prea mult sânge lor le lipsesc sângele şi atunci ochi omului se strică dacă se ia prea mult sânge din vena capului.“

Venele din care se ia sânge şi bolile

„Cine are o inimă tristă sau este depresiv sau cine are dureri la plamâni sau în coaste, aceluia să i se ia sânge din vena mijlocie, însă numai puţin, pentru a-i păstra puterea în inimă, căci altfel ea va scade atunci când i se ia prea mult sânge. Când cineva simte dureri în inimă, aceluia să i se ia sânge din vena mijlocie de la braţul drept şi îi va merge mai bine la inima lui.

Când cineva are dureri la ficat sau splina sau are greutăţi cu respiraţia în gât, sau are vederea slăbită aceluia să i se ia sânge din vena ficatului.

Dacă s-a luat destul sânge din vena ficatului sau a capului atunci bolnavul va avea mai puţine dureri decât atunci când de ia mult sânge din vena mijlocie. Omul poate să ia atât vara cât şi iarna la ambele braţe sânge din venele pomenite aici. Să se ia sânge în principal din aceste vene, vena capului, ficatului şi vena mijlocie câci aceste vene sunt sunt capul şi baza celorlalte vene şi pentru că capilare fine sunt legate la ele. De aceea să nu se atingă alte vene mai fine decâ în cazuri de urgentă deosebită. Căci altfel ele s-ar putea usca. Căci atunci când aceste trei vene sunt tăiate şi sângele curge din ele, atunci curge afară şi sângele din venele mai fine care sunt legate la ele şi astfel sunt eliberate şi ele de secreţiile rele. Dacă însă este tăiată unul din vasele fine, atunci venele principale nu observă acest lucru...“

Diferenţe în sânge.

„Atunci când sângele unui om caruia i se s-a luat sânge din venă are o culoare tulbure şi cu pete negre şi care la margine arată ca ceara atunci acel om va muri curând dacă Dumnezeu nu îl ţine în viaţă. Culoarea tulbure arată ca sucurile mor în frigul lor iar dungile negre din sânge arată ca bila neagră moare şi marginea de ceara arata ca şi bila a murit deja.

Atunci când sângele este tulbure şi cu ceară dar fără pete negre atunci omul va scapa de moarte însa el va fi bolnav grav. Deşi sucurile corpului au murit deja în frigul lor, lipsa petelor negre cauzate de bila neagra arată că el va scăpa morţii. Dacă sângele este negru şi tulbure şi fară ceară atunci omul se află într-o situaţie fără speranţa astfel încât numai Dumnezeu mai poate să-i ajute.”

Comportamentul şi alimentaţia corectă după lăsatul de sânge.

„Lumina zilei este moderată şi nu îi dăunează unui om după ce i s-a luat sânge, atunci când soarele nu străluceşte intensiv. Tot timpul şi în special după lăsatul de sânge ca urmare a luminii soarelui şi a căldurii focului în ochiul omului fierbe pieliţa fină din ochi care ţine ochii în forma lui şi ea se usucă şi prin asta omului îio se strică vederea.

După lăsatul sângelui să nu se mănânce mâncăruri prăjite şi cele care conţin sucuri, legume şi fructe crude, căci acestea înmulţesc mai mult secreţiile rele decât sângele din om. Şi nici vin puternic să nu se bea, căci excită sângele şi ameţeşte omul. O mâncare potrivită, şi anume unul sau două mâncaruri difgerite să mânânce omul aşa încât să se sature bine şi să bea un vin domol şi curat. Asta să se facă două zile caci atâta timp sângele se află într-o stare excitată. Insa a treia zi sângele şi-a redobîndit puterea deplină şi se împrăştie din nou în venele corpului. Brânza (şi caşcavalul) însă să se evite după lăsatul de sânge din venă, căci aduce secreţie în sânge şi nu formează sânge curat ci îi aduce grăsime bolnăvicioasă. Atunci când cineva are mult sânge şi vene pline de sânge şi nu îşi curăţă sângele prin lăsatul de sânge din venă sau prin aplicarea de ventuze, atunci sângele lui va deveni ca o ceară şi va deveni slab şi atunci un astfel de om se va îmbolnăvi.“

Cui i se poate lua sânge.

“Când unui om i se ia sânge să i se ia sânge pe stomacul gol. Căci atunci când un om are stomacul gol secreţiile din sânge sunt separate un pic de sânge şi sângele curge în om cu viteza bună şi regulata că şi şi un izvor mic atunci când nu este vânt. După ce omul a mâncat sângele începe să curga mai puternic şi să se amestece cu sucuri şi atunci sucurile şi sângele nu mai pot fi separate decât cu greu. De aceea să se lase sânge numai pe stomacul gol pentru ca secreţiile să poată să fie despărţite de sânge. O excepţie o constituie oamenii care sunt foarte bolnavi şi slabiţi, aceştia să mănânce un pic inainte de luarea sângelui pentru că să nu leşine.”

De ce dorm oamenii după lăsatul de sânge din venă

„Acest lucru vine din golul din venele de sânge, căci ele vor să se odhinească atunci când simt în ele golirea sângelui sau a sucurilor. De aceea adoarme omul imediat.“

Lăsatul de sânge la animale.

“Când un cal, o vacă sau un măgar este slab şi slăbit, atunci să i se ia atâta sânge după gradul de putere sau de slăbiciune pe îl are, cam jumatate de cană. După ce i s-a luat sângele să i se dea hrană moale şi uscată sau un fân gingas. După asta animalul să faca un repaus şi să numai lucreze timp de una sau două saptămâni până i se întremează puterile, căci altfel el trebuie să lucreze permanent. După ce au trecut trei luni întregi să i14 mai ia sânge încă odata în luna a patra şi nu mai devreme, în afară de faptul când este o nevoie urgentă din cauza bolii dinainte. La astfel de animale nu există aşa de multe secreţii dăunătoare că la om. La oaie să i se ia sânge des, însă numai câte puţin, căci altfel s-ar îmbolnăvi din cauza schimbării dese a aerului. La oi să se faca lăsatul de sânge la aer umed şi moderat de cald, căci altfel le cresc secreţiile rele. Dacă li se ia sânge la aer uscat atunci asta le va dăuna.”

 

Aplicarea de ventuze.

„Cine are ochi care au devenit ulceroşi sau al caror vedere a slăbit din cauza la secreţii dăunatoare din corp sau cine are o carne care s-a umflat în jurul ochilor, aceluia să i se pună ventuze în spatele urechilor sau la ceafa şi să i se ia sânge de acolo şi să i se faca asta de trei patru ori pe an iar dacă face asta mai des (de 3-4 ori pe an) din cauza necesităţii ( a bolii) să ia atunci sânge mai puţin pentru că nu cumva să aibă daune dacă i se ia prea mult sânge. Să i se ia sânge (după aplicarea de ventuze) din locurile unde are dureri.”

(Aplicarea de ventuze cu crestarea pielii la locul unde s-au aplicat ventuzele pentru că sângele stricat adunat între carne şi peiele să ias afarăeste o altă terapie descrisă de Hildegard)

Dacă cineva are dureri în limbă sau limba este umflată sau ulceroasă să o cresteze cu un cuţit special sau cu un ghimpe pentru ca să iasă secreţia şi acelui om îi va merge mai bine. Cine are dureri de dinţi să-şi cresteze cu un cuţit special sau cu un ghimpe gingia de lângă dintele cu pricina ca să iasă puroiul şi îi va merge mai bine“.