Despre alimente din plante

 

Despre otrăvuri din bucătarie şi alimente. 2

Sarea. 2

Piperul 3

Oţetul 3

Zahărul 4

Uleiul 4

Ceapa. 5

Ceapa mica ( Schalotte) 5

Praz şi arpagic. 5

Usturoiul 5

Cafeaua boabe. 6

Cafe de boabe de grâu speltă. 7

Muştar 7

Legume dăunătoare. 8

Praz. 8

Ciupercile. 8

Ţelina. 9

Castraveţii 9

Varza. 9

Roşiile, cartofii, vinetele şi ardeii 9

Mazărea. 10

Lintea. 11

Verdeţuri 11

Mărarul 11

Leuşteanul 11

Pătrunjelul 11

Asmătui 11

Hrenoasa. 11

Fructe dăunătoare dupa Hildegard. 12

Perele crude. 12

Căpşuni 12

Prunele. 12

Piersica. 13

Smochinele. 13

Afin. 14

Merişor 14

Soc. 14

Alimente sănătoase şi chiar cu efect vindecător. 14

Fenicul 14

Migdale. 14

Castanele comestibile. 14

Morcovii (şi păstîrnacul) 15

Arpagic. 15

Dovleci 15

Dovleceii 15

Sfecla roşie. 15

Ridichiile (negre) 15

Năut (Kichererbse) 16

Mei (Risperhirse) 16

Gutuia. 16

Cireaşa. 16

Portocale şi lamâie. 17

Duda. 17

Curmale. 17

Dughia (Kolbenhirse) 17

Merele. 17

Urzica. 17

Murele (Brombeeren) 17

Strugurii şi vinul 18

Scorţişoară. 19

Cuişoara. 19

Nucşoara. 20

Salata verde. 20

Cereale. 20

Grâu speltă. 20

Grâu. 22

Secara. 22

Ovăz. 23

Orz. 23

Orezul şi porumbul 23

 

Despre otrăvuri din bucătarie şi alimente

Sarea

Sarea: „În mâncare să se pună numai atâta sare încât să nu se simtă gustul la sare din ea”. „Sarea este foarte caldă şi ceva umedă şi folositoare omului în multe privinţe. Cine mănânca mâncarea fără sare, acela va pierde din putere. “

Exact pe dos de cum cred doctorii. Din păcate « sarea » rafinată, « sarea de bucătarie « nu mai este demult sare adevărată, aşa cum se gaseşte în salină căci ea este fiartă şi din ea se scot 82 de substanţe lăsând numai doua: sodium şi clorul, adică cloratul de sodiu, care in starea astea pura este nociva pentru om şi animal. Sarea de bucătarie din ziua de azi este deci clorat de sodiu pur, adică o substanţa chimică artificiala care nu există în natură şi nu « sare » asa cum o cunoaşteau stramoşii noştrii.

În plus se pune în ea iod reciclat din deşeuri radioactive, aluminiu şi alte otrăvuri cerebrale şi care dăunează întegului organism. Astfel de “sare” este o otravă curată.

“Cine mănâncă mâncare sărată moderat, pe acela această mâncare îl va întări şi îl va face bine. Însă prea multă sare va dăuna şi îl va usca pe om. Prea multă sare cade ca nisipul peste plămâni şi usucă plămânii, căci ei au nevoie de umezeală. Deci prea multă sare dăunează la plămâni. În afară de asta prea multă sare va dăuna la ficat şi îi va aduce pagube, indiferent de cât de sănătos este acesta. De aceea fiecare mâncare trebuie sărată numai atât de mult încât să se simtă numai gustul mâncării înainte de gustul sării. Sarea care este uscată la foc este mai sănătoasa decât cea cruda, căci i s-a uscat umezeala din ea.

Sarea este ca sângele şi ca floarea apei şi îi dă corpului atunci când este folosită moderat putere şi atunci când este folosită în exces inundaţii şi furtuni. Sarea deschisă la culoare are mai multă căldura şi ceva umezeala şi este mai bună ca remediu decât altele (închise la culoare)… cine foloseşte o astfel de sare (cu moderatie)va fi întărit şi vindecat şi plămânii lui se vor bucura. ... La om îi se face sete atunci când mănâncă prea multă sare, căci sarea îi usucă plămânii. Atunci plămânii şi sucurile cer lichide, asta este setea. Atunci însă când un astfel de om bea mult vin ca să-şi stingă setea, atunci el îşi va atrage o nebunie ca şi Lot (personaj biblic), care şi el bea mult. Ar fi mai sănătos să se bea apa şi nu vin pentru a stinge setea”

Piperul

„când se mănâncă prea mult piperul dăunează la oameni şi creeză pleurezie (?) (inflamaţiei pleuriei de la plămâni) şi strică sucurile din corp” … „Când cineva nu are apetit (din cauza splinei) şi nu îi place să mănânce, să-şi pună în mâncare ceva piper şi ceva piper pe pâine şi la splina îi va merge mai bine şi sila de mâncare va dispare.“ Deci piperul se poate folosi la aducerea poftei de mâncare, atunci când ea nu a lipseşte la bolnavi.

Oţetul

 

„Oţetul din vin este bun pentru toate mâncarurile şi anume atunci când punându-se în mâncare nu îi ia gustul, ci abia se observă. În acest fel, luat cu mâncare, oţetul curăţă putreziciunea din om şi reduce din sucurile rele şi are grijă ca digestia să se facă cum trebuie. Când se pune prea mult oţet la mâncare, astfel încât gustul oţetului depăşeşte gustul de la mâncare, astfel ca mâncarea are mai mult gust de oţet decât de mâncare, atunci el îi va dăuna celui ce îl consumă. Căci căldura lui fierbe mâncarea în om pentru a două oară şi o face aşa de tare, încât ea nu mai poate fi digerată”

 

Deci să se evite oţetul de mere, de fructe şi de alte plante. Cel mai bun oţet este cel facut din vin dupa cum scrie Hildegard. Nu este de mirare, căci este el facut din cea mai bună fructă – strugurele – după ce aceasta a fost înnobilată şi purificată prin fermentare (vin). Prea mult oţet dăuneză sănătăţii, folosit cum moderaţie ajută digestiei. De mare folos la cei cu digestia şi stomacul bolnav.

 

Zahărul

 

Să se consume numai puţin zahăr rafinat. Daca se poate obţine zahăr nerafinat de sfeclă sau de trestie de zahăr (mai bun, datorită soarelui captat în trestia de zahăr), acesta este mult mai bun căci nu este aşa de concentrat ca zahărul alb rafinat. Să se foloseasca mai bine puţina miere (fiartă şi cu spuma aruncată) în loc de zahăr rafinat.

 

Surogatele de zahăr chimice (Aspartam, zaharina, acesulfam) însă trebuie evitate completci ele distrug glandele şi creierul şi sunt produse chimice inventate de oameni. În special aspartamul este foarte foarte dăunator şi atacă creierul. In plus aceste substanţe îngraşǎ mai mult decât zaharul, dându-se la animale chiar în acest scop.

 

În Statele Unite sunt deja procese din cauza la aspartam. Aspartamul se pune în mai toate dulciurile, limonade “light” şi guma de mestecat de câţva ani încoace, şi trebuie sǎ se evite complet !

 

Uleiul

 

Cel mai bun ulei pentru europenii din zonele nordice este de uleiul de floarea soarelui. Însă acesta trebuie să fie nerafinat şi presat la rece pentru a fi sănătos. Orice ulei rafinat este dăunător. Uleiul de măsline (nerafinat) este în general sănătos, dar în caz de boală Hildegard scrie ca « Uleiul de masline poate face bolnavii să vomite »

„Uleiul de nuci este cald şi face carnea celui care îl consuma grasă şi spiritul voios.“ (PL 1220)

Nucile sunt bune pentru oamenii sănătoşi însă nu pentru bolnavi, căci predispun la febra. Pentru cei bolnavi cu plămânii trebuie evitat nucile şi uleiul de nucă. Uleiul de rapiţă şi de soia trebuie complet evitate, căci aceste uleiuri se obţin de abia de căteva decenii şi nu sunt sănătoase pentru om. În plus plantele din care sunt făcute sunt manipulate genetic, utilizarea acestor uleiuri şi au fost introduse pe piată ca urmare a propagandei industriei farmaceutice şi alimentare.

Ceapa

“Ceapa mâncată crudă este rea ca şi zeama de la buruiani, gătită este sănătoasa căci focul a diminuat ceea ce este dăunator în ea. În special pentru cei ce au friguri, febră sau reumatism, ceapa gătită este bună. La cei bolnavi de stomac ea le face rău şi crudă şi gătită căci este prea umedă”.

 

În acest fel ceapa se poate folosi ca indicator pentru bolile de stomac: cine are dureri la stomac după ce a mâncat ceapă gătită, acela are stomacul bolnav. Ceapa franţuzească (Schalotten), care este mai ovala şi mai mică nu este bună nici gătită şi nici crudă şi este foarte daunatoare sănătătii!

 

Ceapa mica ( Schalotte)

nu sunt bune nici pentru cei sănătoşi nici pentru cei bolnavi. Cine doreşte să mănânce să le mureze în vin. Atunci pot fi mâncate şi de bolnav şi de cel sănătos. Atunci ceapa asta este mai bună pentru cel bolnav decât gătită. Căci gătită i-ar dauna stomacului.

 

Praz şi arpagic

 

„orice fel de praz care este gol pe dinautru nu este prea cald şi are în el un fel de suc ca şi vinul. El creşte din vântul şi umezeala pământului. Arpagicul este dintre toate mai puţin dăunator şi nu aduce furtuni în trup căci poate fi digerat usor. Mâncat crud el nu dăunează la omul sănătos, însă pentru cei bolnavi să fie gătit, ca umezeala lui să nu se adauge la cea a bolnavului”…

 

Usturoiul

„are căldura potrivită şi creşte din puterea la rouă... este mai bun de mâncat decât prazul. Trebuie mâncat crud, căci prin fierbere el devine ca un vin stricat. .. la ochi nu dăunează, chiar dacă căldura lui excită ochii. După aceea ochii sunt curăţaţi. Să fie mâncat cu măsură însă, ca să nu înfierbinte sângele omului. Când se învecheşte el îşi pierde puterea însă dacă este gătit cu alte mâncaruri şi-o primeşte din nou”.

Cafeaua boabe

 

Hildgerd nu pomeneşte cafeaua căci ea a fost adusă din America de sud câteva secole mai târziu. Însa Iisus ne spune prin Jakob Lorber în 1851 cu privire la dieta alimentară în caz de boală şi la tratament cu remedii heliopatice (remedii însorite într-un mod special):


Iisus: “ Renunţatul la toate mâncarurile şi băuturile acre şi condimentate şi în special la bere şi cafea. Cafeaua este de departe cea mai rea plantă pe care omul şi-a găsit-o din lumea plantelor. Acesta fructă a fost creeată numai pentru cai, măgari, cămile şi animale similare cărora le întăreşte nervii. La oamenii care o consumă însă, această fasole are exact efectul opus, strică îngrozitor sângele, încălzeşte organele genitale şi atunci când lor nu se aduce o satisfacţie imediată, atunci se creeza din asta o nesimţire completă în organele excitabile ale corpului omenesc. Şi aceasta îi dă sufletului mult de lucru, pentru că potenţele grosolane din cafea au fost creeate numai pentru animale mari iar sufletul trebuie să le dea afară din corp, ceea ce îl face obosit, plin de inerzie (lene), indiferent, întunecat, trist şi cârcotaş. EU vă spun: o ceaşcă de băligar cu zahăr este mult mai sănătoasă decât supa asta maronie din hrana vitele mari.

 

V-am arătat dăunele cafelei numai din cauza ca Eu văd doar bine şi ştiu cât de mult ţin femeile la această hrană de magar şi nimic nu este mai dăunator pentru natura femii decât savurarea acestei băuturi. Şi nimic nu face un trup mai nesimţitor – în special cel femeiesc – la un remediu vindecător, decât tocmai cafeaua asta. De aceea trebuie să se evite complet cafeaua, căci remediul nu-şi va face efectul absolut deloc ! »

 

Intr-un test facut de cercetatori de la NASA pe paianjei cu mai multe droguri şi otrăvuri s-a constatat că cofeina a avut cel mai rău efect asupra pănzelor pe care acestia le fac. S-au testat otrava Cloralhidrat care a fost folosit ca narcotic la animale şi ca medicamemt şi somnifer la oameni, marihuana, LSD, Ecstasy şi cofeina. Efectul cofeinei asupra pajanjenului fiind cel mai rău, dupăcum se vede in poza din colţul dreapta jos.

 

 

Se poate bea însă cafea de năut sau de cereale, în special cea din grăunţe de grâu speltă care sunt chiar sănătoase şi dau trupului multe minreale necesare.

Cafe de boabe de grâu speltă

 

Cafeaua de grâu speltă constă din 80% grăunţe prăjite normal şi 20% prăjite mai bine, mai închise la culoare. Grăunţele nu se macină dupa cum scrie Hildegard ci se fierb în apă de mai multe ori, înlocuind în fiecare zi câteva din boabele vechi cu unele noi. Primul absud este deschis la culoare şi mai degrabă un fel de ceai. De abia când grăunţele s-au fiert de câteva ori, deci după câteva zile – cafeaua primeşte o culoare închisă şi un gust puternic. Boabele prăjite se epot însa şi măcina şi folosi ca şi cafeaua boane. Această cafea este foarte sănătoasă. Vindecatorul Sebastian Kneipp din Germania, cunoscut pentru terapiile prin spalatul cu apa rece dadea cafea de orz la copii mici care nu mai aveau de unde sa suga lapte de mamă sau care erau asa d ebolnavi ca nu mai putea sa suga laptele. De la sân. Se poate cumpara deci grăunţe de grâu speltă sau de alte cereale care se prăjesc la cuptor sau în tigaie. În Germania se poate cumpăra cafea de grâu speltă gata prăjită (Dinkelkaffee)

Muştar

“Fructul muştarului (seminţele) însă dau gust la mâncăruri. Pentru un om bolnav sau slab acestea nu sunt bune căci îl fac greoi şi nu îl curăţă. Un stomac puternic le învinge însă. Mâncate, seminţele de muştar curăţă ochii, scot aburii din creier şi amărăciunea din cap, căci ele răpesc ceva din umezeala din cap, însă în acelaşi timp aduc mult rău şi paguba în el. Ele nu ajută la o digestie bună ci fac digestia să fie dureroasa şi afumă tot omul.” (PL 1166 B/C)

„Fiindca muştarul îl slăbeşte pe bolnav, trebuie mâncat cât mai puţin din el, atunci când ei nu au puterea să renunţe la el. … cine mănânca des muştar, acela să încălzeasca vin care să îl toarne peste muştar şi după aceea să îl macine bine şi preparat aşa el nu va mai aduce pagube nici la bolnav, căci căldura vinului îi va lua toată răutatea. Dacă nu este vin atunci se poate lua şi oţet (de vin) care se foloseşte tot aşa ca şi vinul. Mâncat aşa el nu va dăuna ” (PL 1166 C/D)

 

 

Legume dăunătoare

Praz

Prazul are o căldură rapidă şi nefolositoare îl el... care creeză în om lăcomie în simţuri. Mâncat crud este la fel rău ca o planta otravitoare căci strică sângele şi lichidele din corp şi crează un vârtej din cauza caruia sângele nu se mai înmulţeşte cum trebuie şi putreziciunea nu se mai curăţă. Cine doreşte totuşi să mănânce praz, să-l pună în vin sărat sau în oţet de vin şi să-l lase în el până când acesta îşi pierde sucul rau. Asta să se facă de dimineaţa până la pranz şi de la pranz până seara. Astfel preparat se poate mânca de cei sănătoşi şi este mai bun aşa decât gătit. Pentru bolnavi însă prazul nu este bun nici crud şi nici gătit…”

Ciupercile

„ciupercile care cresc în pământ, indiferent de fel, atunci când sunt mâncate aduc daune omului, căci ele fac spumă şi secreţie rea în el. Însă ciupercile care cresc în locuri mai uscate sunt ceva mai bune decât cele care cresc la aer şi pământ umed. Însă ciupercile care cresc pe copaci sunt ceva mai bune şi mâncate nu aduc pagube prea mari” (PL 1194 BC)

Ciupercile deci toate aduc pagube, în special cele care cresc la umezeală şi trebuie evitate în întregime mai ales de cei bolnavi. Cine este sănătos poate mânca numai pe cele care cresc în copaci.

Ţelina

„Ţelina are mai mult verde decât uscăciune şi mult suc din pământ şi nu este bună de mâncat crudă, căci face sucuri rele în trup. Fiartă însă nu este dăunatoare, ci face chiar sucuri bune. Însă atunci când se mănânca ţelina atunci se strecoară în suflet şi o nestatornicie. Sucurile ţeleinei verzi sunt câteodată dăunatoare şi altădată creeză tristeţe din cauza felului nestatornic” (PL 1159 C)

 

Ţelina să nu fie mâncată decât gătită şi nu prea des, chiar şi de cei sănătoşi. Oamenii trişti, depresivi sau nestatornici să o evite însă.

 

Castraveţii

„Castravetele provine din principiul frigului. Mâncat fără să fie preparat el goleşte creierul şi umple stomacul cu boli. Cine vrea să-l mănânce în salată să-l amestece cu mărar sau cu oţet de vin sau cu usturoi şi să-l lase aşa mai mult timp, ca el să fie înmuiat cu aceste condimente. Mâncat aşa el întăreşte creierul şi ajută la digestie “ … “Castraveţii cresc din umezeala pământului şi pun în mişcare tot ce este iute (amărăciunea şi acritura) din sucurile omului şi nu sunt buni de mâncat pentru bolnavi. “ Pentru bolnavi deci castraveţii trebuie evitaţi, pentru cei sănătoşi numai rar şi întotdeauna  marinaţi ca mai sus.

Varza

„Varza (albă sau roşie sau creaţă) este mai degrabă rece decât caldă şi ceva uscată…” Sucul ei este nefolositor, îi răneşte omului măruntaiele şi din ea se naste în om slăbiciune. Oamenii sănătoşi cu vene puternice şi cu puţină grăsime pe corp pot, datorită puterii lor să mănânce (din când în când) varza. La oamenii graşi varza este şi mai dăunatoare, deoarece le umfla carnea. La aceşti oameni, varza le-ar face la fel de rău ca şi la bolnavi. Varza gătită cu carne sau legume este dăunatoare şi înmulţeşte în om sucurile rele în loc să le diminueze” (PL 1163 C/D)

Varza de orice fel trebuie evitată de orice om, în special însă de oamenii graşi şi bolnavi.

Roşiile, cartofii, vinetele şi ardeii

 

Roşiile, cartofii, vinetele şi ardeii ne existau pe vremea aceea şi nu sunt descrise de Hildegard. Ele însă sunt plante dăunatoare, importate din America de Sud şi folosite de abia câteva sute de ani în Europa. Indienii din America de sud nu le-au consumat niciodată, ştiind foarte bine efectul lor dăunator. Aceste plante sunt înrudite cu tutunul şi fac parte din plantele de noapte, care cresc din întuneric şi din umezeală. Cartoful este cea mai dăunatoare dintre acestea mai ales când este fiert în coajă.

 

Toate aceste legume sunt de fapt amare la gust şi nu sunt gustoase decât după o prăjeala sau condimentare adecvată sau chiar exagerată. Chiar şi prăjiti sau fierti cartofii necesită des condimente sau suc de rosii - ketchup. Substanţele toxice din aceste plante de noapte numite solanină sau alcaloizi nu sunt distruse prin gătit. Din bulbul de cartof ies după cum se ştie nişte vlăstari otrăvitori, iar toată planta aeriană a cartofului este otrăvitoare. Nici un animal salbatec nu mănânca cartoful, nici măcar şoarecii căci mor daca îl mănâncă. Nu uitaţi ca laboratoarele industriei alimentare şi farmaceutice folosesc şoareci pentru a dovedi că un aliment sau medicament este dăunător oamenilor.

 

În caz ca nu se poate renunţa la aceste legume, pe care omul s-a obişnuit să le mănânce, cel puţin să nu le mănânce decât gătite bine şi niciodată crude şi să le mănânce cât mai rar. Bolnavii să le evite complet, cine este sănătos poate mânca fără dăune prea mari din când în când din acestea. Pe plan spiritual cartofii, ca şi toate plantele de noapte fac omul nătâng şi greu la minte. Din păcate omul face aproape totul greşit la alimentaţie căci el nu numai ca nu ştie adevarul, ci a mai şi fost îndopat prin televiziune şi ziare cu o mulţime de teorii care sunt exact diametral opuse adevărului.

 

Este greu pentru omul de rând să se despartă după atâta timp de aceste neadevăruri şi preconcepţii. Cartofii sunt amari de fapt şi nu plac instinctiv la copii, ca şi vinetele, roşiile, tutunul, cafeaua. Cine se obisnuieşte cu cartofii, acela nu le mai simte gustul rău, ca şi în cazul fumatului sau al cafelei. Obişnuinţa este după cum se ştie a doua natură a omului. Se recomandă cultivatul de cartofi dulci, care sunt sănătoşi şi care au un gust mult mai bun decât cel al cartofilor.

Mazărea

„Mazărea are un efect răcitor, înviorător însă creeza ceva secreţie rea. Plămânul este ceva înnabuşit de ele. Un om cu sânge fierbinte poate să o mănânce şi devine din cauza lor ceva mai salbatic. La oamenii mai reci şi la cei cu probleme de circulaţie mazărea nu face bine, căci ea creaza prea multă salivă. La orice boală mazărea este dăunatoare. Ea nu are puterea să înlăture ceea ce face omul bolnav. Numai la oamenii care au măruntaiele slăbite le va merge ceva mai bine dacă mănânca o supă de mazare” .

Lintea

Lintea are un efect răcitor, înviorator şi satură numai burta în timp ce creierul îl umple cu gânduri vânturatice. Mâncarea de linte nu ajută nici la sânge, nici la măduvă şi nici la carne şi nici nu dă putere la om. Sucurile rele din corp (hormonii ?) sunt agitaţi din cauza lintei.

Verdeţuri

Mărarul

 

“Mărarul este uscat şi cald. Oricum se mănâncă, el va face omul trist. Crud nu este deloc bun e mâncat… Când este fiert reduce reumatismul şi aşa devine un pic folositor. Cui îi curge sânge din nas să ia mărar şi de două ori mai multă coada şoricelului – verzi şi nu uscate – şi să le pună pe frunte, la tâmple şi la piepentru Trebuie să fie verzi căci forţa lor provine din verde. Iarna însă fă praf din aceste plante uscate, stropeşte-le cu ceva vin şi pune-le într-un săculeţ pe care îl pui pe piept, frunte şi la tâmple ca şi mai înainte.”

Leuşteanul

 

 “Leuşteanul crud dezbină natura omului şi o distruge. Când se fierbe fără alte ierburi în mâncare el face mintea şi trupul leneş. Fiert în mâncare împreuna cu alte ierburi (bune) nu dăuneaza prea mult. Deci prea sănătos nu este leuşteanul şi trebuie evitat de bolnavi. Ca remediu se foloseşte la căteva reţete.

 

Pătrunjelul

 

are o natură puternică şi mai multă căldura decât frig şi creşte din vânt şi din umezeală. El este mai bun de mâncat crud decât gătit. Mâncat el micşorează febra slabă. În spiritul omului el crează seriozitate. “

Asmătui

„Asmătuiul este ca o buruiană şi face fum şi gaze în capul omului atunci când este mâncat crud. Nici gătit nici crud nu este bun pentru trupul omului”

Hrenoasa

 

Hrenoasa este caldă şi umeda şi această umezeală este în cantitate potrivita şi astfel planta aceasta este bună de mâncat şi pentru bolnavi şi pentru cei sănătoşi. Ceea ce este amar în ea nu atacă omul ci îl vindeca. Şi cine are inima slabă şi stomacul bolnav să o mănânce crudă şi îl va întări. Cine are un fel trist va deveni voios dacă o mănâncă. Mâncata ea vindecă şi ochii omului şi îi face limpezi.

Fructe dăunătoare dupa Hildegard

Perele crude

 

Perele: „cresc din acea rouă de dimineaţă când deja i s-a risipit puterea. De aceea perele fac în om secreţii rele dacă nu au fost gătite înainte, fiindcă cresc din roua slabă. Cine vrea să mănânce pere să le fiarbă în apă sau să le coacă la foc. Fierte sunt mai bune decât coapte, căci apa fierbinte fierbe bine secreţiile dăunatoare din ele în timp ce focul are un efect prea abrupt şi nu destramă toate secreţiile dăunatoare. Şi perele fierte se simt grele la stomac, căci ele curăţă şi subţiaza toată putrezicunea, fac o digestie bună şi elimină putreziciunea din corp.”

 

„cine mănâncă prea multe pere va suferi de migrena şi de abur în piept, căci sucul de pere este atras în plămâni şi în sânge, aşa ca acest suc va atârna la ficat şi la plămâni ca un plumb… Prin asta se crează în ficat şi în plămâni cauza la boli grele. Aşa cum un om care a băut vin miroase a vin aşa se amesteca şi respiraţia omului cu mirosul de pere care devine la fel de grosolană ca şi acestea. De aceea un om care a mâncat pere respiră greu şi în pieptul lui se vor naşte boli noi” (PL 1218 B)

Perele (fierte) însă „ curăţă omul aşa cum un vas de mâncare este curăţit de mucegai şi asta este mai valoros decât el mai bun aur” Apa în care se fierb perele trebuie aruncată !

Căpşuni

„Căpşuna (planta) creează o secreţie (dăunatoare) în corp şi nu are nici o calitate vindecătoare. Fructele ei fac un fel de secreţie rea în corp şi nu sunt bune nici pentru bolnavi şi nici pentru sănătosi, căci (căpşuna) se află prea aproape de pământ şi creşte din aerul stătut (putrezit) “ (PL 1194)

Prunele

 

„Mâncatul prunelor este la fel de dăunator ca şi mâncatul buruienilor. Dacă cineva ţine neaparat să le mănânce, atunci să mănânce numai puţine. Omul sănătos poate să învinga prunele, însă la bolnav acestea dăunează”. Acelaşi efect (dăunator ca şi al prunelor) îl au şi fructele înrudite cu el – dupa Hildegard corcoduşele - şi alte soiuri sălbatice, “însă la copacii cu fructe mai mari efectul dăunător este mai mare„ (PL 1224 D)

Cu prunele autorul se indoieste ca Hildegard a spus adevarul, caci prin Jakob Lorber Iisus a spus ca atunci ca ele se pot manca cu carne, desi nu exlica explicit ca ar fi bune crude.

Piersica

“Fructa de piersic nu este bună nici pentru omul sănătos şi nici pentru bolnav, căci destramă sucurile din corp şi crează secreţie (rea) la stomac. Daca cineva doreşte să mănânce o piersica atunci să o cojească şi să înlăture sâmburele şi ceea ce rămâne să pună în vin cu ceva piper şi sare. Preparată astfel, piersica nu mai face aşa mare dăune, însă îşi pierde şi din gustul bun. (PL 1221 A/B)

Incrucişările dintre piersic şi prune sunt evident şi ele dăunătoare, având în vedere că aceste fructe în sine sunt dăunătoare. Cine citeşte aceste rânduri să se întrebe dacă poate fi întradevăr o întâmplare că s-a creeat prin altoire o noua fructă xact din doua fructe dăunătoare – piersica şi pruna !

Această încrucişare este la fel de întâmplătoare că şi porumbul, rapiţa, soia şi alte plante transformate genetic (adică făcute dăunătoare) de concernele mondiale agro-chimice, care sunt în mâna la aceeaşi oameni care câştigă bani prin boala omului.

Smochinele

„Smochinele nu sunt bune de nimic pentru cei sănătoşi, căci îi fac orgoliosi şi plini de plăceri, aşa ca ei devin nesătuli şi senzuali, astfel încât nici nu pot să rămână la aceeaşi părere (nestatornici). Pentru cei sănătoşi la trup smochinele fac carnea să se dezbine şi să se lupte împotriva sucurilor (bune) din corp… Pentru un om slăbit însă ele sunt bune de mâncat, căci lui îi lipseşte puterea şi la trup şi la suflet. Să le mănânce atâta vreme cât este slab şi după aceea să nu le mai mănânce. Dacă un om sănătos vrea să mănânce smochine să le pună mai mult timp în vin sau oţet ca să scoată ceea ce dezbină din ele. Atunci poate să le mănânce, însă cu măsură. Pentru cei bolnavi această preparare nu este necesară” (PL 1128 A)

Afin

Afin: „are o răceala mare în el ... Nu au nici o putere de vindecare. În special fructele dăuneaza celui ce le mănâncă, căci trezeşte substanţele care creează gută”

Merişor

 

„ Planta la care cresc merişoarele nu are nici căldură şi nici răceală folositoare, nici nu are vreun folos la trup. Fructa ei este rece însa are asemănare cu sângele, căci creşte din curenţii de aer care hrănesc şi sângele din care se naşte şi menstruaţia. Acelui care mănânca fructa nu i se aduce nici prea mare folos dar nici prea mare paguba.

 

Soc

 “Socul ca şi fructa lui este puţin folositor pentru om“.

 

 

Alimente sănătoase şi chiar cu efect vindecător

Fenicul

“Oricum este mâncat (crud sau gătit) fenicul (bulb,seminţele, frunzele) face omul bine dispus, îi dă o culoare sănătoasă la faţă precum şi un miros de corp şi o digestie bună“ (PL 1156 D)

„mâncat pe stomacul gol feniculul scade din secreţiile rele şi din infecţii, înlătură mirosul rău din gură şi face ochii limpezi“ (PL 1156 D)

 

Migdale

„Migdalele, crude sau gătite, mâncate des, dau putere la plămâni, căci nu apasă pe respiraţia omului şi nici nu usucă omul, ci îl fac puternic”.

Castanele comestibile

„Castanul (comestibil) este foarte cald şi are o putere mare de viaţă şi tot ce este în el, şi fructa, sunt bune la orice slăbicune din om”

Morcovii (şi păstîrnacul)

“Ei sunt reci şi nici nu ajută la sănătate dar nici nu dăunează. Mâncaţi ei umple numai burta”

Arpagic

„ Mâncat crud el nu dăunează la oamenii sănătosi. Pentru bolnavi el să fie fiert (gătit) pentru ca umezeala lui să nu se uneasca cu umezeala bolnavului, căci aşa va crea în bolnav sucuri antagonice.

Dovleci

 “Dovlecii sunt uscaţi şi reci. Cu toate acesta ei cresc din aer. Sunt buni de mâncat şi pentru bolnavi şi pentru oamenii sănătoşi.

Dovleceii

 

Aceştia nu au fost descrişi de Hildegard însa ei sunt înrudiţi cu dovlecii şi sunt probabili că sunt buni de mâncat.

Sfecla roşie

 

“Sfecla roşie este mai mult caldă decât rece însă este ceva grea pentru stomac, însă totuşi uşor digerabilă. Cine vrea s-o mănânce crudă să o decojească mai întâi, căci verzitura ei dăunează omului…” “Gătită ea este mai bună decât crudă. Cine are ulcere (furunculi, eczeme, bube) pe corp, acela să mănânce sfecla roşie şi ele vor disparea. Cine respiră greu din cauza plămânului bolnav, aceluia îi dăunează sfecla roşie, cruda sau gătită, căci ea nu are astfel de forţe de a ajuta la o asemenea boală”

Ridichiile (negre)

 

Este vorba aici despre ridichea germană (Rettich) care este arată un morcov mare de culoare roşie sau alba dar cu guste de ridiche. Ridichea roşie rotunda este asemanătoare la gust şi înrudită cu aceasta.

„ După ce el a fost scoasă din pământ (ridichea), să se îngroape încă 2-3 zile în pământ la un loc umed, pentru ca puterea ei verde să fie micşorată, ceea ce o face mai bună de mâncat. Mâncată ea curăţă creierul şi micşorează sucurile rele ale măruntaielor. Pe un om puterernic şi gras ridichea îl vindeca şi îl curăţă pe dînăuntru. Unui bolnav şi unui om uscat îi dăunează. Dacă un bolnav vrea să mănânce ridichii, să le usuce înainte pe o piatră fierbinte, să le pulverizeze şi să adauge la acest praf sare şi ceva seminţe de fenicul să să mănânce asta pe pâine. Acest praf îi curăţă putrezicunea şi îi dă putere” (PL 1164 C/D)

Năut (Kichererbse)

„Nautul este cald şi plăcut şi uşor de mâncat şi nu înmulţeşte în nici un fel sucurile rele atunci când se mănâncă“ (PL 1201D)

Mei (Risperhirse)

„Meiul are un efect răcitor şi numai un pic încălzitor căci el nici nu înmulţeşte sângele şi nici carnea şi nici nu are putere şi umple numai stomacul şi diminuează foamea. Meiul nu are gustul necesar de a regenera corpul şi în afară de asta umple creierul cu apa. Face stomacul greoi şi fără simţ şi crează furtună în sucurile care se află în om. Meiul este ca o buruiană şi nu este sănătos pentru om. (PL 1133 A)

Gutuia

“Gutuiul (pomul) este rece şi se aseamănă cu viclenia, care câteodată este folositoare şi altădată nu este. Lemnul şi frunzele nu sunt bune de nimic pentru om. Gutuia însă este caldă şi uscată şi are un echilibru bun în ea şi atunci când este coaptă nu dăunează crudă nici la bolnav nici la sănătos, însă gătită îi va ajută la amândoi” (PL 1220 B)

„Cine este plin de gută (reumatism, artroză), să mănânce des gutuie gătite (gem, compot) căci ea scoate reumatismul din corp aşa de bine încât ea nici nu va ataca nervii şi nici încheieturile (PL 1220 C)

Cireaşa

„ Cireaşa nu este prea folositoare însă nici nu aşa de dăunatoare şi nu dăunează la omul sănătos atunci când o mănâncă. Însă la bolnavi sau la cineva cu sucuri rele în corp îi va aduce ceva greutăţi” (PL 1223 A)

“Ca să nu ai dureri de la mâncatul cireşelor să bei un pic de vin bun după ce acestea au fost mâncate” (CG 235, 5 F)

Portocale şi lamâie

„Lămâiele scot febra din om“. Aceste citrice sunt sănătoase, însă sucul de portocale industrial trebuie evitat căci acesta nu mai este bun şi în plus este şi prea concentrat.

Duda

Duda (Maulbeere)„ în fructa lui este abundenţă şi ea nu dăunează nici la bolnav nici la omul sănătos, ci ajută mai mult decât dăunează” (PL 1225 C)

Curmale

„Cine fierbe curmalele (Datteln) şi le mănânce la acela îi va da putere ca şi pâinea. Însă ele fac omul aburit (cu respiraţia scurta) şi îngreunează atunci când se mănânca prea multe” (PL 1230)

Dughia (Kolbenhirse)

„Dughia nu înmulţeşte nici carnea şi nici sângele, ci numai umple stomacul şi micşorează foamea, căci ea nu poseda nici un fel de miros înviorator” . Plantă bună la slăbit dar care nu dă putere la bolnavi.

 

Merele

“Merele cresc din rouă atunci când aceasta se află în plină putere… fiindca merele au fost gătite de această rouă puternică, ele sunt bune şi crude bune pentru un om sănătos”

„Fierte sau coapte merele sunt bune şi pentru bolnavi. La bolnavi merele crude le dăunează un pic, fiindca aceşti oameni sunt slăbiţi. “După ce merele s-au încechit şi li s-a strâns coaja, atunci ele pot fi mâncate de bolnavi şi crude”

Urzica

„Urzica nu este în nici un caz crudă bună de mâncat, când însă ea iese primăvara din pământ este bună de mâncat fiartă căci curăţa stomacul şi intestinele şi le elimină secreţiile rele“

Murele (Brombeeren)

 

„sunt mai mult calde decât reci…. Ele nu dăunează nici la omul sănătos nici la cel bolnav şi pot fi digerate uşor. Putere de vindecare însă nu se găseşte în ele”

Strugurii şi vinul

De ce vinul de struguri are aşa o putere mare: „focul din viţa de vie este aşa de puternic încât îi dă sucului (din fructa) un altfel de gust decât alte plante sau copaci. Acest foc puternic îi face lemnul aşa de uscat încât el nu mai arată la fel ca alt fel de lemn“ (PL 1244 B)

„Căci pământul înainte de potop era mai puţin des şi mai greoi şi nu putea să facă să crească viţa de vie. După ce însă pământul a fost înmuiat de potop şi s-a întărit, a putut să produca viţă de vie, căci pământul de acum a devenit ca de piatră în comparaţie cu cel dinainte de potop” (PL 1244 B)

„Când se bea din vinul puternic şi preţios atunci el excită venele şi circulaţia prea mult şi agită sucurile şi toată apa din corp aşa cum fac şi medicamentele purgatorii care creeză diaree şi în acest fel urina se elimină prea din timp, înainte să-i fie vremea” (CC 116, 17ff)

Deci vinul accelerează circulatia din rinichi aşa de tare încât urina este eliminată înainte de a putea fi filtrată de catre rinichi.

 

„Vinul din zona “Hunsrück” (vin uşor cultivat de Hildegard) nu face însă asta, căci el nu are aşa o putere mare ca să agite sucurile aşa de tare. Puterea unui vin de calitate trebuie să se micşoreze prin amestecarea cu apa sau prin înmuierea unei felii de pâine, căci un astfel de vin nedomolit nu ajută nici la bolnav nici la sănătos. (CC 116, 22 ff)

„Vinul deţine ceva apos în el, căci viţă de vie se hrăneşte cu rouă şi cu ploaia. De aici provine faptul ca un om cu sete puternică primeste în sânge şi apa atunci can bea vin.” (CC 116,31 ff)

„Aşa cum un vânt puternic şi uscat elimina puterea la rouă, astfel încât ea nu au destulă umezeala împotriva căldurii soarelui, tot aşa un vin puternic atacă funcţia vezicei urinare, astfel încât ea nu mai poate da măduvei osului prospeţimea necesară“ (CC 141, 20 ff)

„Căci vinul este sângele pământului şi reprezinta pământul şi ceea ce sângele este în om şi el are ceva comun cu sângele omenesc. De aceea el duce ca o moară căldura din vezica la măduva oaselor şi o încălzeşte deosebit de tare, încât măduva îşi dă senzualitatea (excitaţia senzuala) înapoi la sânge”

„Când omul vrea să bea un vin bun şi puternic atunci să îl amestece cu apa, ca să-l tempereze. … Aşa cum sângele fără umezeala apei nu curge şi este uscat, tot aşa un vin neamestecat cu apa dăunează sănătăţii şi aduce dorinţe sexuale… Aşa cum şi soarele dăunează pământului când este prea fierbinte fără a fi temperat de rouă şi de aer, tot aşa şi omul va suferi la sănătate când mănânca şi bea prea multă căldura.”

Vinurile din zonele cu temperatură mai moderată şi din în jurul lacurilor sau unde viţa de vie are destulă umezeală sunt mai uşoare şi trebuie preferate celor din zonele uscate şi fierbinţi (Spania, Portugalia, California, Peru, Australia, Africa de sud) fiindcă ele sunt foarte puternice şi trebuie temperate neaparăt cu apă.

Vinul atunci când se bea diluat cu apă este sănătos dacă a avut timp să se coacă şi anume cel puţin 2 ani, ideal 3 ani. Caci vinul este de abia bun de băut după 2-3 ani vechime, aşa cum şi la o fructă îi trebuie timp săse coacă. Vinul fermentat în damigene de sticlă şi în butoi de lemn dulce sau în burduf este mult mai bun decât cel din butoi de stejar. Lemnul de stejar strică vinul !

Butoaiele de stejar necesită tratamente chimice cu sulf şi vin fară sulf este aproape imposibil de găsit în ziua de azi. Folosirea unui mijloc greşit (lemn de stejar) necesită deci o otravă inutilă ( sulful) în vin.

Neştiinţa omului îi aduce deci daune. Cât de uşor s-ar putea schimba butoaiele de stejar cu butoaie de alte lemn sau din sticla şi de sulf nu ar mai fi nevoie.

 

Scorţişoară

Scorţişoara „are putere mare. Cine mănâncă des din ea îşi diminuează sucurile rele şi îşi face secreţii bune”.

Cuişoara

Cuişoara nu este pomenită ca condiment de Hildegard ci numai ca remediu: ajută la fluieratul şi galagia din urechi (Tinitus), la dureri de cap din cauza tensiunii, la dureri reumatice şi de dinţi. Ea ajută şi la împiedicarea retenţiei de apă în corp în stadiu de început al bolii şi împiedică reumatismul să crească atunci când este folosită de la început.

Nucşoara

“Nucşoara are o căldura mare şi un echilibru mare în forţele ei” “când omul mănâncă nucşoară, ea îi deschide inima şi îi curăţă simţurile şi îi aduce genialitate. “ Ia nucşoară şi tot aşa de multă scortişoară şi ceva mai puţine cuişoare. Fă-le praf şi din acest praf, cu făină de grâu speltă şi ceva apa fă biscuiţi şi mănânca-i des. Aceştia trag amărăciunea din inimă şi îţi aduc linişte, îţi deschid inima şi cele cinci simţuri, îţi curăţă organele de simt şi te fac puternic şi cu randament.”

Salata verde

“salata verde care poate fi mâncată provine din frig. Mâncată fără a fi preparată ea face creierul gol şi umple stomacul şi intestinele cu boală. Când cineva doreşte să mănânce salată să o înmoaie bine cu mărar, sau cu oţet de vin sau cu usturoi”. Pentru bolnavi trebuie evitată orice salată mai ales când ea nu e marinată cum e descris mai sus. Salatele sunt plante primitive care nu absorb mulţă lumină dar în schimb o grămadă de nitrate şi pesticide din pământ fiindcă nu au capilare fine care sunt în stare să le filtreze. Strămoşii noştrii nu prea au mâncat salate.

Majoritatea salatelor ( şi spanac)  sunt mai degrabă dăunătoare săntăţii decât folositoare.

 

Cereale

Grâu speltă

 

“Grâul speltă (Dinkel)– este cea mai bună cereala şi este cald şi gras şi puternic şi mai domol la gust decât alte cereale şi face sângele şi carnea bune la omul care îl mănâncă, ori ca pâine ori gătit altfel. Cine este aşa de bolnav încât nu mai poate mânca să i se dea boabe întregi de grâu speltă fierte bine cu un pic de grăsime sau cu gălbenuş de ou aşa încât să aibă un gust mai bun şi asta îl va vindecă şi întări din interior ca o alifie vindecătoare”

 

Grâul speltă este cea mai bună cereală care din păcate nu prea se mai cultivă azi. În Germania exista o traditie mare şi prin medicina Hildegard se cultiva destul de mult. Şi în Romania, Canada şi alte tari s-a început recultivarea acestei cereale puternice şi sănătoase. Grâul speltă creşte mult mai înalt (1,80m) faşă de grâul normal şi nu necesită nici insecticide şi nici îngrăşăminte chimice pe care nici nu le suportă.

 

Se recomanda folosirea de grâu speltă zilnica, ca pâine, ca grăunţe fiere întregi sau date prin moară, gris şi tarate din acest grâu integral. Se poate face supă, griş şi mamaliga din acestea care se combină cu legume şi carne sănătoasa.

 

Grâu speltă şi paste făinoase din el se poate procura la un magazin în Bucureşti (vezi lista de la sfârşita sau în internet ).

Grâul SPELTĂ (Triticum speltă) este cea mai veche dintre cereale şi este de fapt strămoşul grâului comun. Spre deosebire de grâul comun, grâul SPELTĂ are un gust deosebit, amintind de cel de nucă. Dupa origine şi gust, se poate spune ca grâul SPELTĂ este, faţă de grâul comun, ca frăguţele faţă de căpşuni.

Grâul SPELTĂ a fost cultivat de vechi egipteni şi de celţi. El era cunoscut încă de acum 4000 de ani în sud-vestul Asiei. Ca principala cereala pentru pâine, grâul SPELTĂ a fost laudat în Vechiul Testament şi în Europa s-a identificat prima data din jurul anului 1900 i. Chr. Din fericire au existat întotdeauna fermieri care l-au cultivat, iar astazi grâul SPELTĂ trăieşte o adevarată renaştere.

Particularităţile grâului speltă

Diferenţa dintre grâul comun şi grâul SPELTĂ poate fi definită analitic doar limitat. In afară de aceasta, avantajele nutritional-fiziologice sunt dovedite practic, însă din punct de vedere ştiinţific, studiile sunt încă la început. Pe cine oare să intereseze să dovedească că ceva este sănătos ? Grâul SPELTĂ şi grâul comun sunt la fel structurate genetic şi au aceeasi origine. Totuşi, ca plante de cultură, cele doua sunt mult diferite, la fel ca şi în ceea ce priveşte efectele asupra organismului uman.

Din punct de vedere analitic ştiinţa are înca multe întrebari asupra diferentelor calitative dintre grâul SPELTĂ şi cel comun. Grâul SPELTĂ este alcatuit dintr-o combinatie geniala de vitamine, minerale, carbohidrati, grăsimi precum şi dintr-un conţinut ridicat de albumină şi fibre. Digestibilitatea crescuta a grâului SPELTĂ nu a fost înca îndeajuns cercetata stiintific, însă folosirea curentă în alimentatie a dovedit în repetate rânduri aceasta calitate. Cauzele acestui efect se află atât în proteine, cat şi în structura amidonului. Datorita solvabilitatii lor deosebite în apă, substanţele vitale ale grâului SPELTĂ sunt asimilate mai usor şi mai repede ca hrană de catre organism, ceea ce înseamnă ca nu trebuie să aiba loc o activitate intensa de digestie. Substanţele conţinute se absorb şi sunt puse rapid la dispoziţia organismului. Acest lucru poate explica de ce persoanele slăbite la fel ca şi copiii mici şi bolnavii în vârsta pot digera mai bine grâul SPELTĂ.

Comparaţie între grâul speltă şi grâul comun

Conform opiniei dr. Kling (Germania) s-au putut stabili cu ajutorul analizelor deosebiri ale complexelor de proteine între grâul SPELTĂ şi tipurile de grâu comun:

- Grâul SPELTĂ are un continut de grăsimi mai mare decât grâul comun.
- Grâul SPELTĂ conţine Thiocyanat, ceea ce are un efect vitalizant, de stimulare a imunitaTii şi antiinflamator.
- Grâul SPELTĂ are un conţinut de vitamine mai ridicat.
- Grâul SPELTĂ are un conţinut mai ridicat de substanţe minerale.
- Grâul SPELTĂ are un conţinut mai mare de L-Tryptophan, precursorul hormonului de buna-dispozitie.
- Grâul SPELTĂ are un conţinut mai mare de acizi grasi nesaturaţi, în deosebi de acid linoleic.
- Grâul SPELTĂ preia mai puţine metale grele din mediul înconjurator decât grâul comun.

Grâu

„Grâul încălzeşte omul şi este aşa de perfect şi deplin încât nu are nevoie de nici o alta planta sau substanţe. Când se face făină aşa cum trebuie (integrala şi nu albă), pâinea din aceasta făină hrăneşte şi bolnavul şi omul sănătos şi face să se înmulţeasca carnea şi sângele bun. Când morarul strecoară grişul de făină şi se face pâine din aceasta făină (deci din cea alba şi nu din cea integrală), atunci pâinea din aceasta făină îl va înbolnăvi şi îl va slabi pe om... Acesta făină (albă) crează secreţii rele în trup. Grăunţele de grâu fierte întregi şi nedate prin moară nu vor face nici ele sânge şi carne bună ci vor umple trupul de secreţie rea, căci acest fel de mâncare de grâu nu poate fi digerat cum trebuie. Bolnavul nu va avea nici un ameliorare de la aceasta mâncare când de abia om sănătos poate face faţă acestei mâncări” (PL 1129)

 

Deci pâinea albă şi toate produsele facute din pâine albă de grâu trebuie evitate, mai ales în caz de boală: fidea, paste făinoase, biscuiţi, etc.

Coliva din grâu ca şi mâncarea din grăunţe de grâu fiere, chiar i integrale nu este bună nici ea de fapentru Deci numai pâinea din faină integrala de grâu este sănătoasă pentru om, în timp de făina albă, coaptă sau fiartă (fidea, aluat, etc) ca şi grăunţele fierte întregi nu sunt bune nici la bolnavi şi nici la oamenii sănătoşi.

 

Secara

„Secara (Roggen) încălzeşte omul însă este mai rece decât grâul. În comparaţie cu el, secara are însă alte valori. Oamenii sănătoşi pot mânca secara cu avantaj care îi face puternici. Acesta cereală să fie păinea de zi cu zi la oamenii care au tendinţa de îngrăşare, pe care îi face puternici însă le scade şi grăsimea. Oamenii cu stomacul rece (lipsă de acid gastric, răceală sau infecţie la stomac şi alte boli de stomac, circulaţie slabă ) trebuie să evite secara. Căci stomacul lor slab nu are puterea de a digera secara. (PL 1130)

Ovăz

Ovăzul (Hafer) încălzeşte în special nervii gustului şi al mirosului. La oamenii sănătoşi ovăzul aduce sănătate şi bucurie. Ovăzul face voie bună şi un temperament sincer şi deschis. Pielea lor este frumoasa şi carnea este sănătoasa. La oamenii care nu au decât puţină căldură ovăzul nu le dâunează atunci când îl mănânca ca pâine sau ca fulgi (fierţi). Atunci însă când omul este bolnav mai rău şi este rece (cu circulaţia sau digestia slabă sau fără sânge) atunci ovăzul nu mai este bun de mâncat, căci pentru a fi digerat este nevoie de căldura şi circulaţie bună …”

 

Ovăzul nu este bun ca mâncare pentru oamenii care slăbiţi şi reci, căci ovăzul caută întotdeauna căldura. Daca se dă unui asemena om făină de ovăz sau pâine de ovaz, atunci ea se va face cocoloaşe în stomac, va creea secreţie şi nu îi va da putere acestui om” (PL 1131 A)

Orz

„ Orzul (Gerste) are un efect şi mai răcitor şi mai slab decât celelalte cereale. Orzul, ca pâine sau făină, atunci când este mâncat dăunează şi la oamenii sănătoşi şi la cei reci (cei cu probleme de circulaţie, de digestie şi cu lipsă de sânge), căci în orz nu se găseşte ceea ce se găseşte în celelalte cereale”

Orezul şi porumbul

Orezul şi porumbul nu erau cultivate pe atunci în Europa şi nu sunt pomenite de Hildegard. Porumbul este probabil bun de mâncat, dar trebuie evitat dacă se poate cel manipulat genetic. În general însa mai tot porumbul este manipulat genetic, ca şi soia şi rapiţa. El deci are trebui mai degrabă evitat. Chiar dacă porumbul ar fi natural totuşi este greu de zis pentru cine şi cum este bun de mâncat el : fiert, copt ca pâine ?

In ceea ce priveşte orezul, numai orezul întegral, cel nedecorticat este bun, orezul alb decojit nu mai este bun, ca şi pâinea şi făina albă de grâu care face cololoaşe nedigerabile în burtă. Prin decorticare se înlătură coaja care este plina de fotoni solari (“vitamine”), de la care omul sufletul omului primeşte putere. De aceea trebuie consumat numai orez nedecorticat, căci orezul alb s-a dovedit în Asia că fiind nesănătos şi conduce la multe boli.