Analiza unui medicament foarte des folosit  la hepatită: interferon.

Interferonul se foloseşte la multe medicamente împotriva la multiplă screloză, hepatită C şi B, cancer, infecţii virale, SIDA. Aceste medciamente se numesc:  Roferon®, Fiblaferon®, Imukin®, Betaferon®, Avonex®, Rebif®, Intron A®, PegIntron®, Pegasys ® şi altele.

 

Un medicament este suma substanţelor folosite. Când una din substanţe este dăunătoare, medicamentul nu poate fi decât dăunător. Acest lucru îl ştie toată lumea. Când se pune o otravă în cea mai sănătoasă mâncare, aceea mâncare dăunează corpului. Când mai multe substanţe sunt otrăvitoare, un medicament se poate numi otravă curată care nu poate aduce vreo vindecare, ci numai distrugerea a sănătăţii. Dacă doctorii ar şti un pic chimie elementara si toxicologie sau ar analiza un pic medicamentele din acestte doua puncte, ei si-ar putea să-şi dea seama foarte uşor daca un medicament poate fi bun la ceva după analiza substanţelor din el.
In 10 Minute orice şcolar cu acces la internet poate afla ce substanţe se afla într-un medicament şi dacă acestea sunt substanţe nocive sau neutrale. Un medicament foarte des folosit la hepatita B şi C este Roferon, bazat pe substanţa interferon alpha.

Ingredientele Roferonului  (Sursa: www.drugs.com)

Interferon alfa 2a. Este un hormon creeat sintetic care imită hormonul uman cu acelaşi nume care este produs de leucocite si
T-limfocite. Acest hormon a fost găsit în anul 1957 şi a fost sintetizat genetic în anul 1979.  Interferonul sintetic nu este identic cu cel natural, ci este unul modificat genetic. Deci un produs strain corpului.

Problema cu hormonii şi substanţele artificiale asemăntoare cu cele produse de corp este cunoscută de mult timp: când organismului este dat un hormon strain, mai ales în cantităţi mari, atunci el încetează să mai producă singur acel hormon. Acest lucru se întâmpla şi cu cortizol, cortizon, insulina şi alţi hormoni creeaţi de rinichii secundari şi alte organe. Si dozele mari de calciu, magneziu, minerale şi vitamine sintetice în cantiţăţi mare produce acelaşi efect: corpul nu mai poate să asimileze deloc aceste subsanţe din hrană. Dacă vă uitaţi la limonadele de la magazine aproape că nu veţi mai putea găsi unele fără vitamione artificiale.
Suntem supravitaminizaţi artificial cu vitamine chimice, străine corpului datorită diferenţelor faţă de cele nataurale.

 

Interferonul Alpha este după Wikipedia (un lexicon din internet) o proteină produsă de corp în caz de infecţii. Dând corpului interferon alpha sintetic, corpul nu mai îl produce singur lăsând organismul pradă infecţiilor, pentru că cel sintetic, fiind modificat nu poate să preia aceeaşi funcţie ca şi cel produs de corp. Acest efect se poate citi pe hârtia însoţitoare cu lista de boli induse atunci când el este luat!  Scrie negru pe alb că apar infecţii, gripă, sinuzită, boli de inimă, etc.

 

Acest hormon sintetic nici măcar nu poate anexa la celulă sau la patogeni, funcţia lui fiind mai degrabă una inhibitoare, oprind sistemul imunitar să mai funcţioneze cum trebuie şi blocând producţia de interferon alpha natural. In acest fel la infecţii li se deschide larg uşa, fapt care poate fi constatat repede de oricine face un tratament cu interferon.

 

Deci dând unui om interferon alpha sintetic apar automat infecţii şi boli cronice ale organelor datorită blocării sistemului de apărare al corpului. In plus, dacă tratamentul se face pe durată lungă, ceea ce la interferon este cazul, tratamentele făcându-se pe lungă durată (în general pe timp de 1 an sau mai mult, in general injecţii cu interferon) atunci corpul nu mai este în stare să mai producă pe viitor destul interferon propriu, facând din acest om o pradă uşoară la cele mai slabe infecţii. Un tratament mai dăunător decât cu acest hormon aproape ca nici nu se poate face unui om (decât cu medicamentul AZT pentru SIDA care blochează formarea de celule noi în corp, care sunt indinspensabile vieţii). Orice alt hormon sintetic dat corpului din afară are acelaşi efect de blocare al producerii lui de către organism. Acelasi lucru este valabil la pacientii care devin dependenţi de insulină, al carei vanzare aduce miliarde pe an.

 

Aceasta tactică distrugătoare a producţiei de hormoni şi substanţe importante a corpului este probabil intenţionată şi aplicată sistematic de către industria farmaceutică. Un exemplu bine cunoscut din trecut este tratamentul cu cortizon, cu hormoni de creştere sau hormoni feminini care toate s-au dovedit deja foarte dăunătoare şi total inutile şi care totuşi mai sunt aplicate de doctori în continuare.

 

Alte substanţe din Roferon

 

sodium chloride – clorat de sodiu, adică „sare rafinată“, folisită din pacate şi la bucătarie, este o substanţă caustică extrasă din sarea de salină cu formula: NaCl. Sarea de salină nu este NaCl căci sarea de salină conţine 84 de substanţe dintre toate până la două sunt eliminate prin rafinare. Această substanţă nu se găseşte în natură în forma asta pură, ea se foloseşte din păcate şi ca „sare de bucătărie, la infuzii în sânge şi injecţii. Deşi sună inofensivă, această substanţă nu este deloc. Un test cu limba arată cât de caustică este cloratul de sodiu pur atunci când se ţine mai mult pe limbă. De la sarea de salină nu se simte acelaşi lucru.

 

polysorbate 80   Polysorbat 80 este un derivat de la sorbit (E 420), care se mai numeste şi Sorbitol, Glucitol oder Hexanhexaol) şi aparţine de Alditole . O studie din Finlanda ţinută timp de 10 ani  a arătat că sorbitolul produce carii. Sorbitolul se foloseşte în industria alimentară şi la medicamente. În doze mai mari el produce diaree, gaze la stomac şi dureri de stomac. Această doză este ajunsă deja după consumul la mai mult de 30g de dulceaţă care conţine sorbitol. Orice aliment care conţine mai mult de 10% Sorbit sau alte Polyole trebuie să conţină advertismentul: „ poate să creeze diaree când se consum mai mult“ .

Care consumator citeşte oare asta şi mai ales cine ştie cât de mult se poate mânca pentru ca efectul nociv să nu apară ?

 

benzyl alcohol – Din Wikipedia: „este solubil în apă“, „este folosit la vopsele, lacuri, solvenţi şi răşini sintetice.“

Aceasta substanţă este însoţită de semnul :    Dăunător sănătăţii“ !

 

S-a dovedit că benzyl alcohol provoacă cancer, iritaţii la mucoase, daune sistemului nervos şi la ficat, cancer.

 

ammonium acetate – Din Wikipedia: Acetatul de amoniac irită ochii, căile respiratorii şi pielea. O subtanţä otrăvitoare.
Semnul acesta este pus la acetatul de amoniac:    Dăunător sănătăţii !“

 

 

Concluzia

 

Deci din cele 4 substanţe declarate ca făcând parte din medicamentul Roferon de către producător:

-         una foarte dunătoare, inhibă sistemul imunitar şi apărarea împoitriva infecţiilor, distruge producţia naturală de hormoni esenţiali pentru viaţă.

-         două sunt substante chimice iritante şi otrăvitoare care se marchează în industria chimică cu „Atenţie OTRAVA!”

-         una produce dereglări la digestie

-         una este caustică

 

Din aceste substanţe cunoscute în unanimitate ca dăunătoare nu poate ieşi un elixir care să vindece omul, ci numai o otravă şi mai puternică.  Indiferent dacă în corp se află un virus  [1] sau nu, acest medicament nu poate avea nici măcar un singur avantaj cât de mic pentru sănătate.

 

In plus atunci când mai multe substanţe sunt puse împreună iau naştere reacţii chimice care conduc la producerea de noi substanţe care pot fi şi mai dăunătoare decât cele iniţiale. La acest lucru nu se gândeşte nimeni. Din lipsă de spaţiu nu o să mai analizez aici ce ar ieşi din reacţia acestor substanţe şi să nu mai vorbim ce se întâmplă când mai multe medicamente diferite se întâlnesc în sânge !

Advertismentele care însoţesc medicamentul Roferon (pe scurt)

„Cele mai serioase efecte secundare sunt :

Boli mentale: Depresiuni, iritabilitate, anxietate, agresiune. Mulţi pacienţi au comis sinucidere. Mulţi drogaţi au reînceput să ia droguri după luarea acestui medicament. (!!!)

Boli de inimă: creează la numiţi pacienţi hipertensiune, ritm cardiac rapid, dureri în piept şi foarte rar atac de inimă. (!!!)

Boli de sânge: La mulţi pacienţi a scăzut numărul de globule albe din sânge, care dacă este prea mic duce la risc de infecţii şi sângerări. (Deci cum spuneam, sistemul imunitar este inactivat din cauza la interferon)
Boli endocrine: hiper- şi hipoactivitatea glandei tiroide
Renale: moartea rinichilor, sindrom nefrotic
Boli respiratorii: dispnee, faringită, sinuzită, uscarea gâtului, tuse. (infecţii comune din cauza inactivrii sistemului imuniatar)
Boli diverse:  simptome de gripă“

Contraindicaţii.

Pe hârtia însoţitoare scrie: „ Discutaţi cu doctorul înainte de a lua Roferon dacă a-ti avut sau aveţi bolile următoare:  boli mentale, boli de inimă, infarct, hipertensiune, boli auto-imune ca psoriszis, vasculită, lupus, artrită reumatică, probleme cu rinichii, sângerări, diabet, boli cu glanda tiroidă, probleme cu ficatul în afară de hepatita C, SIDA, probleme cu vederea, probleme cu droguri şi alcool.“

Cel puţin una din bolile de mai sus le are aproape orice om. Doctorii vor neglija bineînţeles aceste contraindicaţii în cele mai multe cazuri. În cazurile când pacienţii încă nu suferă de aceste boli, ei le vor primi cu mare siguranţă după ce a făcut tratamentul cu interferon, căci doar scrie negru pe alb, că Roferon le creează. Naiv este de fapt pacientul care îl crede pe doctor fără a citi singur hârtia însoţitoare.

În cazul altor medicamente pentru boli de ficat sau chiar pentru alte boli situaţia este similară: medicamentele sunt un complex de substanţe foarte dăunătoare şi chiar cunoscute ca dăunătoare. Printre componentele principale ale medicamentelor se numără cele mai nocive substanţe din natură precum şi cele mai dăunătoare produse petrochomice: combinaţii cu halogenele din grupa a 7a: clor, brom, iod şi fluor care sunt prezente în peste 70% din medicamente, după care vin benzolurile, toluenele, methylul, acizii, hormonii sintetici şi multe alte drăcii care s-au dovedit deja ca fiind cancerigene, inhibitoare a sistemului imunitar, creeatoare de alergii, daune la ficat, rinichi, creier etc.

Dacă diavolul în persoană ar face o otravă pentru a intoxica omul, el nu ar putea alege substanţe mai potrivite şi mai dăunătoare decât cele care se găsesc astăzi în produsele pe bază de interferon şi alte medicamente  produse de industria farmaceutică şi cu care doctorii încearcă în mod inutil să vindece oamenii.

Această analiză poate fi făcută de oricine care are internet pentru a analiza medicamentul
pe care i-a fost prescris de medic şi este valabilă pentru cel putin toate medicamentele care conţin interferon sau se folosesc la tratarea hepatitei. Singura variaţie la astfel de medicamente este poate numai doza de toxice pe care le conţin. Cine nu crede asta, poate verifica singur. Toate linkurile necesare au fost date aici.

Interesant este faptul că iodul şi fluoridele folosite foarte des in medicamente au un efect nociv asupra creierului, deci la gândire, inteligentă, voinţă, puterea de recunoaştere a greşelilor, etc. Cu un creier astfel intoxicat, oare cine oare să-şi mai dea seama că corpul lui este intoxicat cu substanţe toxice atunci când omul consumă aceste substanţe zilnic şi în doze imense?

Vezi articolul despre substanţele din medicamentele farmaceutice



[1] Un virus care produce hepatită nu a putut fi dovedit până în prezent şi nici nu a putut fi fotografiat la microscopul electronic, existând numai pe hârtiile pline de aberaţii şi în capul gol al oamenilor de ştiinţă şi al doctorilor