Analiza unui medicament foarte des folosit
la hepatită: interferon.
Interferonul se foloseşte la multe medicamente împotriva la multiplă screloză, hepatită C şi B, cancer, infecţii virale, SIDA. Aceste medciamente se numesc: Roferon®, Fiblaferon®, Imukin®, Betaferon®, Avonex®, Rebif®, Intron A®, PegIntron®, Pegasys ® şi altele.
Un medicament
este suma substanţelor folosite. Când una din substanţe este
dăunătoare, medicamentul nu poate fi decât dăunător. Acest
lucru îl ştie toată lumea. Când se pune o otravă în cea mai
sănătoasă mâncare, aceea mâncare dăunează corpului.
Când mai multe substanţe sunt otrăvitoare, un medicament se poate
numi otravă curată care nu poate aduce vreo vindecare, ci numai distrugerea
a sănătăţii. Dacă doctorii ar şti un pic chimie
elementara si toxicologie sau ar analiza un pic medicamentele din acestte doua
puncte, ei si-ar putea să-şi dea seama foarte uşor daca un
medicament poate fi bun la ceva după analiza substanţelor din el.
In 10 Minute orice şcolar cu acces la internet poate afla ce
substanţe se afla într-un medicament şi dacă acestea sunt
substanţe nocive sau neutrale. Un medicament foarte des folosit la
hepatita B şi C este Roferon,
bazat pe substanţa interferon alpha.
Ingredientele Roferonului (Sursa: www.drugs.com)
Interferon alfa 2a. Este un hormon creeat sintetic care imită
hormonul uman cu acelaşi nume care este produs de leucocite si
T-limfocite. Acest hormon a fost găsit în anul 1957 şi a fost
sintetizat genetic în anul 1979.
Interferonul sintetic nu este identic cu cel natural, ci este unul
modificat genetic. Deci un produs strain corpului.
Problema cu hormonii şi substanţele artificiale asemăntoare cu
cele produse de corp este cunoscută de mult timp: când organismului este
dat un hormon strain, mai ales în cantităţi mari, atunci el
încetează să mai producă singur acel hormon. Acest lucru se
întâmpla şi cu cortizol, cortizon, insulina şi alţi hormoni
creeaţi de rinichii secundari şi alte organe. Si dozele mari de
calciu, magneziu, minerale şi vitamine sintetice în
cantiţăţi mare produce acelaşi efect: corpul nu mai poate
să asimileze deloc aceste subsanţe din hrană. Dacă vă
uitaţi la limonadele de la magazine aproape că nu veţi mai putea
găsi unele fără vitamione artificiale.
Suntem supravitaminizaţi artificial cu vitamine chimice, străine
corpului datorită diferenţelor faţă de cele nataurale.
Interferonul
Alpha este după Wikipedia (un
lexicon din internet) o proteină produsă de corp în caz de
infecţii. Dând corpului interferon alpha sintetic, corpul nu mai îl
produce singur lăsând organismul pradă infecţiilor, pentru
că cel sintetic, fiind modificat nu poate să preia aceeaşi
funcţie ca şi cel produs de corp. Acest efect se poate citi pe hârtia
însoţitoare cu lista de boli induse atunci când el este luat! Scrie
negru pe alb că apar infecţii, gripă, sinuzită, boli de
inimă, etc.
Acest hormon
sintetic nici măcar nu poate anexa la celulă sau la patogeni,
funcţia lui fiind mai degrabă una inhibitoare, oprind sistemul
imunitar să mai funcţioneze cum trebuie şi blocând
producţia de interferon alpha natural. In acest fel la infecţii li se
deschide larg uşa, fapt care poate fi constatat repede de oricine face un
tratament cu interferon.
Deci dând unui om interferon alpha sintetic apar automat infecţii şi boli cronice ale organelor datorită blocării sistemului de apărare al corpului. In plus, dacă tratamentul se face pe durată lungă, ceea ce la interferon este cazul, tratamentele făcându-se pe lungă durată (în general pe timp de 1 an sau mai mult, in general injecţii cu interferon) atunci corpul nu mai este în stare să mai producă pe viitor destul interferon propriu, facând din acest om o pradă uşoară la cele mai slabe infecţii. Un tratament mai dăunător decât cu acest hormon aproape ca nici nu se poate face unui om (decât cu medicamentul AZT pentru SIDA care blochează formarea de celule noi în corp, care sunt indinspensabile vieţii). Orice alt hormon sintetic dat corpului din afară are acelaşi efect de blocare al producerii lui de către organism. Acelasi lucru este valabil la pacientii care devin dependenţi de insulină, al carei vanzare aduce miliarde pe an.
Aceasta
tactică distrugătoare a producţiei de hormoni şi
substanţe importante a corpului este probabil intenţionată
şi aplicată sistematic de către industria farmaceutică. Un
exemplu bine cunoscut din trecut este tratamentul cu cortizon, cu hormoni de
creştere sau hormoni feminini care toate s-au dovedit deja foarte
dăunătoare şi total inutile şi care totuşi mai sunt
aplicate de doctori în continuare.
Alte substanţe din Roferon
sodium chloride – clorat de sodiu, adică „sare rafinată“, folisită din
pacate şi la bucătarie, este o substanţă caustică
extrasă din sarea de salină cu formula: NaCl. Sarea de salină nu
este NaCl căci sarea de salină conţine 84 de substanţe
dintre toate până la două sunt eliminate prin rafinare. Această
substanţă nu se găseşte în natură în forma asta
pură, ea se foloseşte din păcate şi ca „sare de
bucătărie, la infuzii în sânge şi injecţii. Deşi
sună inofensivă, această substanţă nu este deloc. Un
test cu limba arată cât de caustică este cloratul de sodiu pur atunci
când se ţine mai mult pe limbă. De la sarea de salină nu se
simte acelaşi lucru.
polysorbate 80 – Polysorbat 80 este un derivat de la sorbit
(E 420), care se mai numeste şi Sorbitol, Glucitol oder
Care consumator
citeşte oare asta şi mai ales cine ştie cât de mult se poate
mânca pentru ca efectul nociv să nu apară ?
benzyl alcohol
– Din Wikipedia: „este solubil în apă“, „este folosit la vopsele, lacuri, solvenţi şi răşini
sintetice.“
Aceasta
substanţă este însoţită de semnul : 
„Dăunător
sănătăţii“ !
S-a dovedit că
benzyl alcohol provoacă cancer, iritaţii la mucoase, daune sistemului
nervos şi la ficat, cancer.
ammonium acetate – Din Wikipedia: Acetatul de amoniac irită ochii, căile
respiratorii şi pielea. O subtanţä otrăvitoare.
Semnul acesta este pus la acetatul de amoniac:
„Dăunător
sănătăţii !“
Concluzia
Deci din cele 4
substanţe declarate ca făcând parte din medicamentul Roferon de
către producător:
-
una
foarte dunătoare, inhibă sistemul imunitar şi apărarea
împoitriva infecţiilor, distruge producţia naturală de hormoni
esenţiali pentru viaţă.
-
două
sunt substante chimice iritante şi otrăvitoare care se marchează
în industria chimică cu „Atenţie OTRAVA!”
-
una
produce dereglări la digestie
-
una
este caustică
Din aceste
substanţe cunoscute în unanimitate ca dăunătoare nu poate
ieşi un elixir care să vindece omul, ci numai o otravă şi
mai puternică. Indiferent dacă
în corp se află un virus [1]
sau nu, acest medicament nu poate avea nici măcar un singur avantaj cât de
mic pentru sănătate.
In plus atunci
când mai multe substanţe sunt puse împreună iau naştere
reacţii chimice care conduc la producerea de noi substanţe care pot
fi şi mai dăunătoare decât cele iniţiale. La acest lucru nu
se gândeşte nimeni. Din lipsă de spaţiu nu o să mai
analizez aici ce ar ieşi din reacţia acestor substanţe şi
să nu mai vorbim ce se întâmplă când mai multe medicamente diferite
se întâlnesc în sânge !
Advertismentele
care însoţesc medicamentul Roferon (pe scurt)
„Cele mai
serioase efecte secundare sunt :
Boli
mentale: Depresiuni, iritabilitate,
anxietate, agresiune. Mulţi pacienţi au comis sinucidere. Mulţi drogaţi
au reînceput să ia droguri după luarea acestui medicament. (!!!)
Boli de
inimă: creează la
numiţi pacienţi hipertensiune, ritm cardiac rapid, dureri în piept
şi foarte rar atac de inimă. (!!!)
Boli de sânge: La mulţi
pacienţi a scăzut numărul de globule albe din sânge, care
dacă este prea mic duce la risc de infecţii şi sângerări. (Deci cum spuneam, sistemul imunitar este
inactivat din cauza la interferon)
Boli endocrine: hiper- şi
hipoactivitatea glandei tiroide
Renale: moartea rinichilor, sindrom nefrotic
Boli respiratorii: dispnee,
faringită, sinuzită, uscarea gâtului, tuse. (infecţii comune din cauza inactivrii sistemului imuniatar)
Boli diverse: simptome de gripă“
Contraindicaţii.
Pe hârtia însoţitoare scrie: „ Discutaţi cu doctorul
înainte de a lua Roferon dacă a-ti avut sau aveţi bolile
următoare: boli mentale, boli de
inimă, infarct, hipertensiune, boli auto-imune ca psoriszis,
vasculită, lupus, artrită reumatică, probleme cu rinichii,
sângerări, diabet, boli cu glanda tiroidă, probleme cu ficatul în
afară de hepatita C, SIDA, probleme cu vederea, probleme cu droguri
şi alcool.“
Cel puţin una din bolile de mai sus le are
aproape orice om. Doctorii vor neglija bineînţeles aceste
contraindicaţii în cele mai multe cazuri. În cazurile când pacienţii
încă nu suferă de aceste boli, ei le vor primi cu mare
siguranţă după ce a făcut tratamentul cu interferon, căci doar scrie negru pe alb, că
Roferon le creează. Naiv este de fapt pacientul care îl crede pe
doctor fără a citi singur hârtia însoţitoare.
În cazul altor medicamente pentru boli de ficat sau chiar pentru alte boli situaţia este similară: medicamentele sunt un complex de substanţe foarte dăunătoare şi chiar cunoscute ca dăunătoare. Printre componentele principale ale medicamentelor se numără cele mai nocive substanţe din natură precum şi cele mai dăunătoare produse petrochomice: combinaţii cu halogenele din grupa a 7a: clor, brom, iod şi fluor care sunt prezente în peste 70% din medicamente, după care vin benzolurile, toluenele, methylul, acizii, hormonii sintetici şi multe alte drăcii care s-au dovedit deja ca fiind cancerigene, inhibitoare a sistemului imunitar, creeatoare de alergii, daune la ficat, rinichi, creier etc.
Dacă diavolul în persoană ar face o otravă pentru a intoxica omul, el nu ar putea alege substanţe mai potrivite şi mai dăunătoare decât cele care se găsesc astăzi în produsele pe bază de interferon şi alte medicamente produse de industria farmaceutică şi cu care doctorii încearcă în mod inutil să vindece oamenii.
Această
analiză poate fi făcută de oricine care are internet pentru a
analiza medicamentul
pe care i-a fost prescris de medic şi este valabilă pentru cel putin
toate medicamentele care conţin interferon sau se folosesc la tratarea
hepatitei. Singura variaţie la astfel de medicamente este poate numai doza
de toxice pe care le conţin. Cine nu crede asta, poate verifica singur.
Toate linkurile necesare au fost date aici.
Interesant
este faptul că iodul şi fluoridele folosite foarte des in medicamente
au un efect nociv asupra creierului, deci la gândire, inteligentă,
voinţă, puterea de recunoaştere a greşelilor, etc. Cu un
creier astfel intoxicat, oare cine oare să-şi mai dea seama că
corpul lui este intoxicat cu substanţe toxice atunci când omul consumă
aceste substanţe zilnic şi în doze imense?
Vezi articolul despre substanţele
din medicamentele farmaceutice