Iodul şi glanda tiroidă

 

Dozele de iod din mâncarea din ziua de azi şi din sare depăsesc cu mult (cca. de 20- 100 ori) doza maximă calculată de ministerele sănătăţii din cele mai multe ţări. În Germania această doza a fost de 0,1 miligram pe zi mult timp şi s-a schimbat cândva peste noapte fără explicaţie la 0,2 miligram pe zi. În general doza variază între 0,1 şi 0, 2mg. Această doza este însă depăşită deja după câteva felii de pâine cu sare iodată şi un pic brănză sau salam în care se pune de obicei sare iodata. Fiindcă la animale se dă de câţva ani numai sare iodată în loc de sare de salină, carnea, laptele şi produsele lactate că şi ouale conţin deja destul de mult iod. Sarea de salină pur şi simplu nu prea se mai poate cumpăra decât în magazine ecologice. Prin rafinare se îndepărtează 82 de substanţe din 84. Ce rămâne este clorid de sodiu pur, care în forma asta nu există în natură. În plus aceasta substanţă caustică este mixată cu chimicale dăunătoare în special creierului: aluminiu, fluoride, potasiu de iod.

 

Problema a doua este că acest iod nu este unul natural, cum este în peşte sau produsele naturale ci este un produs chimic, artificial - potasiu de iod – cu iod care se reciclează din deşeuri industriale: maşine xerox, imprimante, catalizatoare, materiale de contrast radiologic (deci care a fost radiat!), dezinfectante şi alte gunoaie industriale. În plus mai toate produsele sărate din toate ţările folosesc sare iodata. Asta se poate citi pe pachet !  În India folosirea sării neiodate este chiar interzisă prin lege !

O felie de caşcaval sau de brânză conţine odată iod de la sarea care a lins-o vaca plus sarea iodată cu care a fost sărată brânza la fabricaţie. La fel este şi cu produsele cu carne: şunca, salamul şi mai toate produsele în care se găsesc produse lactate sau animale. Până şi găinile primesc iod ca nu cumva să le cadă penele, industria farmaceutică reuşind să convingă mai toţi crescătorii de animale din toate ţările ca iodul ar fi  o substanţă absolut necesară pentru toate vietăţile în doze mari.
 Interesant este natura nu a folosit niciodată în aceste forme toxice de jod şi cu atât mai puţin în aceste cantităţi iar oamenii şi animalele au trăit sănătoşi fără iod sintetic mii de ani. Este vorba de potasiu de iod, o otrava folosită ca remediu în homeopatie, dar bineînteles în doza diluată

de milioane de ori pentru a avea exact efectul opus: de a vindeca bolile pe care potsiu de iod in doze mari le induce.

 

Chiar dacă iodul natural este necesar pentru om în cantităţi mici, care oricum se găsesc în legume şi fructe şi peste, el este cu siguranţă dăunător în cantitate mare. Supraiodarea populaţiei este ignorată de toate ministere sănătăţii din lume şi un minister al aritmeticii care să calculeze dacă dozele introduse cu forţa prin lege în mâncare nu sunt exagerate nu există în absolut nici o ţară.

 

În Germania de exemplu deja zeci şi chiar sute de mii de oameni au devenit alergici la iod din cauza dozelor excesive de iod din mâncare şi trebuie să-l evite în orice forma. (vezi pagina “bolnav din cauza iodului”:  www.jod-krank.de).

Cei mai mulţi nu află decât din internet sau de la alţi pacienţi că sunt alergici la iod, doctorii în general nu au habar de acest lucru, ei chiar prescriînd iodul foarte des ca medicament.

 

Ministerele sănătăţii cunosc deci foarte problema, pentru că doar sunt mii şi mii de plângeri şi scrisori trimise, însă după cum se vede ministerele din toate ţările fac pe surzii şi pe orbii . Probabil că industria cu pricina care vinde deşeurile de iod industrial că produs de pus în mâncare este mai mult ascultată decât cetăţenii bolnavi.  Industria farmaceutică îşi freacă şi ea probabil mâinile, căci iodul creează o grămade de boli în corp, în special la glanda tiroidă,  pentru care ei au deja medicamente gata făcute: tablete cu iod de o doză enormă (sic: supraiodarea cu iod se tratează deci cu şi mai mult iod !) sau medicamente care combat alergia la soare şi sensibiltatea la lumină pe care multi oameni o au între timp tocmai din cauza iodarii cu forta.

 

Iodul în forma în care se află în alimente şi sare este după cum s-a dovedit o toxină care influenţează voinţa şi gândirea, distruge nervii şi celule creierului şi face omul pasiv, naiv şi “nătâng”. La astfel de oameni li se poate povesti şi vinde orice şi ei chiar se vor bucura dacă sunt înşelaţi.

 

Un mic dejun simplu duce deja la depăşirea dozei maxime de iod care a fost eliberată chiar de ministerele sănătăţii iar aproape nici un doctor nu cunoaşte problematica supraiodării, fiindcă ei chiar au fost învăţaţi să-l prescrie la problemele cu glanda tiroidă, distrugând-o şi mai mult.

 

Faptul că iodul este o otravă neurotoxică care influenţează psihicul omului în mod negativ este foarte bine cunoscut de toxicologi şi de ştiinţă. Problema este că doctorii nu ştiu sau ignoră acest lucru în mod sistematic. Doctorii nu se interesează de toxicologie şi alimentaţie în mod general, aşa că acest lucru nu trebuie să uimească pe nimeni.

 

S-a dovedit deja de mult timp şi că iodul distruge de fapt glanda tiroida şi nu ajută deloc la bolile ei, şi dimpotrivă.

Bombardamentul glandei tiroide cu iod sintetic nu poate să fie deloc bun. Totz ceea ce este în doze foarte mari devine otrăvitor pentru organism, mai ales atunci când această substanţă este de fapt o otravă. Iodul este un halogen şi face parte din grupa celor mai dăunătoare substanţe pentru om: clor, brom, fluor.

 

În plus iodul creează sensibilitate mare la lumina soarelui şi multe alte substanţe din mediul înconjurător. Cine este sensibil la lumina soarelui are deci probleme cu glanda toroida din cauza excesului inconştient de iod care este pus la oameni şi la animale în sare şi mâncare.

Glanda tiroidă, care este foarte importantă pentru organism, primeşte zilnic o doză de iod mai mare de jumătate decât
cantitatea totală din
ea. Această doză nu poate fi asimilată în totalitate, ea intoxicând nervii, creierul şi corpul omului.

 

Evitarea cât mai strictă a aceste toxine cu care ne este intoxicată sarea şi mâncarea pe plan global şi în mod sistematic cât şi a produselor animale care o conţin aduce destul de repede la refacerea glandei tiroide şi dispariţia simptomeler.

 

S-a dovedit de mult că problemele cu glandele tiroide care apăreau în trecut la anumiţi oameni se datorau de fapt hrănirii excesive sau unilaterale cu varză, care este o legumă dăunătoare omului mai ales dacă este mâncată excesiv. Acest lucru se poate recunoaşte după gazele care le produce în corp.

 

Tratamentul cu tablete de iod

 

Mai jos două citate care arată cât de orbi sunt doctorii :

 

“Recently, a growing number of doctors have been using iodine supplements in fairly large doses in their practices. The treatment typically consists of 12 to 50 mg per day of a combination of iodine and iodide, which is 80 to 333 times the RDA of 150 mcg (0.15 mg) per day.”

 

Deci  se tratează omenii cu pastile de iod care au o doză de 12 pănă la 50 mg pe zi, doză care depăşeste cu 80 până la 333 de ori doza maximă stabilită de ministerul sănănăţii din USA !

 

Al doilea citat:

 

“The adult human body contains 15 to 20 mg of I, and roughly 80% is located in the thyroid gland, most in the form of the glycoprotein thyroglobulin, the principal storage form of the thyroid hormones”

 

Intr-o altă studie se spune că corpul uman conţine în totalitate 15-20 mg de iod din care 80% se află în glanda tiroidă.

Deci doctorii dau la oameni, în afară de iodul din sarea iodată zilnică care este deja de ca. 10 gramme, pastile cu 20 de mg de iod, adică o doză care reprezintă 70% din doza totală de iod din corp!

 

Dacă această doză nu este exagerată şi sună mai mult a otrăvire decât a medicamentaţie…

 

O astfel de doză se poate compara cu doză zilnică  de 5 Kg de calciu, dacă ar fi să fie tratate oasele omului de aceşti doctori sau cu
300 grame de vitamina D, dacă oamenii ar fi rahitici.

 

Incă o dovadă că doctorii nu ştiu să socotească, intoxicând oamenii cu iod pentru că industria farmaceutică i-a învăţat aşa.

 

In plus să nu uităm din ce se obţine, mai precis se reciclează, iodul din pastile:  soluţii radioactive de iod folosite la radiografii care se introduc în sânge sau în stomac. Ceea ce s-a plimbat prin stomacul unui pacient şi a mai fost şi radiat este dat din nou oamenilor pentru a-şi otrăvi corpul şi a-şi distruge glanda tiroida.

 

 

Iodul este cea mai des folosită otravă din lume în tentative de  sinucidere

Articol din TIMES

http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,760257,00.html?iid=chix-sphere

 

“Young Dr. Merrill Moore of Boston is known as a psychiatrist, semiprofessional swimmer and author of 25,000 good and bad sonnets. With all his zest for life, Dr. Moore is most interested in the problem of suicide, has collected many scientific facts on this phenomenon. Last week in The New England Journal of Medicine he discussed the agent most commonly used by would-be suicides: iodine.”

 

Dr. Merill Moore of Boston, un psihiatru, înnotător semiprofesional şi autor la peste 25.000 de sonete este interesat de sinucidere şi a colectat multe fapte ştiinţifice în legătură cu acest fenomen. Ultima săptămână a fost discutat în New England Journal of Medicine otrava cea mai des folosită la tentative  de sinucideri: iodul !

 

Links

 

http://www.saintfranciscare.com/12645.cfm

 

În India este chiar interzisa vânzarea de sare care NU a fost iodată. Cercetători avertizează de boli din cauza iodului într-o petiţie:

http://www.petitiononline.com/pil0001/petition.html

 

http://www.ebmonline.org/cgi/content/full/229/6/473

 

http://www.wahrheitssuche.org/jod.html

 

www.jod-krank.de